Tot legat de spusele psiholoagei (Yolandei) - o chestie care sună rău. Ea zicea că să vrei să salvezi pe alții nu e o chestie bună, cum spune toată lumea, pentru că rolul salvatorului e o capcană. Salvatorul are mereu nevoie de o victimă pe care să o salveze, dar devine, fără să vrea foarte ușor din salvator, călău (e o chestie pe care n-o înțelesesem atunci când a zis-o, am studiat-o azi, citind materialele trimise de ea. Și da, fir-ar să fie, da, la naiba!) Zicea că nu poți salva decât eventual familia, mai mult nici nu e cazul să vrei (iar aici am văzut dezaprobarea pe fețele multora dintre cei prezenți).
Tradus pe limba mea (ce am ajuns să cred, simt, înțeleg după multe distilări succesive ale propriilor nedumeriri, îndoieli și căutări) zice în esență tot aia, dar cu altă nuanță, ne-individualistă, cum sună spusă așa, în forma de mai sus.
Da, nu te poți salva decât pe tine din mocirla suferinței. Pentru că fiecare este în primul și în primul rând, responsabil pentru sine. Pentru binele, iubirea, confortul și afecțiunea sa cu/față de sine - pentru că nici nu e drept să lase (arunce) pe altul povara asta. Ca să fie bine într-o relație (orice fel de relație, de orice natură) fiecare trebuie să aibă mare grijă de sine, ca să nu îl împovăreze pe celălalt cu asta, iar relația să nu fie șchioapă, supra- sau sub-compensată. Și atunci acel ceva care are loc între respectivii e o relație sănătoasă, unde nimeni nu se agață din diferite motive de altul, e un lucru pozitiv, un mod de a crește, de a evolua.
Tradus pe limba mea (ce am ajuns să cred, simt, înțeleg după multe distilări succesive ale propriilor nedumeriri, îndoieli și căutări) zice în esență tot aia, dar cu altă nuanță, ne-individualistă, cum sună spusă așa, în forma de mai sus.
Da, nu te poți salva decât pe tine din mocirla suferinței. Pentru că fiecare este în primul și în primul rând, responsabil pentru sine. Pentru binele, iubirea, confortul și afecțiunea sa cu/față de sine - pentru că nici nu e drept să lase (arunce) pe altul povara asta. Ca să fie bine într-o relație (orice fel de relație, de orice natură) fiecare trebuie să aibă mare grijă de sine, ca să nu îl împovăreze pe celălalt cu asta, iar relația să nu fie șchioapă, supra- sau sub-compensată. Și atunci acel ceva care are loc între respectivii e o relație sănătoasă, unde nimeni nu se agață din diferite motive de altul, e un lucru pozitiv, un mod de a crește, de a evolua.
Comentarii