Poate vreodată în viața asta o să înțeleg felul de a (nu) reacționa al unor oameni. De ce nu îndrăznesc să zică ce cred, ce nu le convine? Au ei probleme atât de grave în mintea lor încât le e imposibil să se exprime dacă asta implică un minim de implicare personală? Sau sunt eu o persoană de care să le fie frică, un fel de bau-bau care te judecă şi te face harcea-parcea? Dracu' să ştie.
A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
Comentarii