Treceți la conținutul principal

distopie

Vineri m-a pus pe gânduri ceva ce-a spus Răzvan. Era încântat de piesa "între noi totul e bine". Şi vorbea elogios de interpretarea lui Marius Manole. Câteva clipe m-am înteebat care era Marius Manole, după care da, mi-am amintit că de cum am văzut-o pe bunică m-am întrebat dacă n-o fi el. Şi da, actorul şipoate încă ceva, not sure.
Sâmbătă seara mă apucase filosofarea şi despicarea firului în patru, de ce mi-a displăcut aşa mult piesa, cu toate că i-am prins mesajul și nu era deloc vreo prostie...
Cred că primul lucru care mi-a sărit în ochi a fost grotescul, personajele caricatural-groteşti. Şi discursul urma aceleaşi legi. Doar că nu era ceva cumva un pic abstract sau aluzii era realitatea actuală, pictată exagerat şi grotesc, mult prea aproape de ce ne paşte. Probabil că grotescul îmi provoacă repulsie. Apar tot felul de "simboluri" gonflate ale lumii moderne: actorul, regizorul, jurnalista, revista "nu pentru tine"... o grămadă de noțiuni inversate (şi nu chiar) ca abia aştept să nu mă duc în concediu... şi unde nu te duci? la x (o stațiune poloneză), doar că s-a aglomerat, sunt tot mai mulți care nu se duc acolo....
Iar finalul "e mai bine pentru toți că nu ne-am născut" - doar de asta între noi totul e bine - e atât de dark... :  singura scăpare din lumea asta aberantă e să nu te naşti.
Prea mult gotesc, prea mult dadaism și postmodernism în același timp... pentru mine.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
3 comentarii
Citiți mai multe

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe