Ieri cred se discuta la masa de prânz în bucătăria firmei de una alta, când aminteşte Iulia de un subiect de senzație zilele astea. Documentarul de HBO despre Michael Jackson şi foştii copii ce declară că au fost abuzați.
Filmul a făcut valuri de indignare, mai multe posturi de radio au interzis muzica lui MJ. Asta am aflat cu o zi înainte de la Rox. Câtă corectitudine politică şi indignare stârnite de un film! Nu de fostul proces de pe când ăla mai trăia, nu de tot ce se ştia de atunci ci hop! acum la x ani după. Nu, nici pic de fățărnicie, nooo.
Dar să revenim la bucătărie. Discuția a evidențiat că toată lumea îl judecase şi condamnase deja pe decedatul, pe baza ciudățeniilor lui, pe baza trecutului lui, apoi s-a trecut la condamnarea părinților care şi-au trimis copiii la ranch-ul ăstuia. Wow! Ce uşor e să judeci post factum, necunoscând pe niciunul dintre cei implicați, la o trăncăneală la masă! Ce atotştiutori suntem...
Mă gândeam... la cât de porniți suntem să îi judecăm ce ceilalți... cum ar fi ca cineva să zică ceva de foarte rău în public despre tine? Unii care te cunosc poate nu o sa creadă, dar or să rămână nu o umbră de îndoială, un spin în creier - dacă totuşi... Iar ceilalți care abia te cunosc vor crede aproape imediat că e adevărat - pentru că ştim cu toții că oamenii sunt răi - doar ai tot felul de chestii ciudate, poate pentru că vorbeşti nu ştiu cum sau pentru că ai nişte păreri un pic diferite...
PS. Nu este vorba despre ce a făcut MJ sau ce n-a făcut, nici de cum a fost el. Este vorba de mecanismul judecății colective, aplicabil oricui şi pentru orice subiect. Haita care sfâşie.
Poate e bine să nu ne bazăm by default pe ce spune toată lumea, pe ce face toată lumea, pe "ce ştie" toată lumea - dacă îți pui întrebări, s-ar putea să îți dai seama că "adevărurile moştenite" pe nemestecate... sunt cam subțiri, sau chiar false...
Comentarii