Weekendul ăsta am simțit nevoia de natură - copaci, flori, aer, soare. Cum de plecat prin munți nu îmi permit - Toscana şi Cinque terre o să-mi halească toate fondurile - pe care oricum le-am gestionat nesăbuit, dar măcar am reuşit să împart în rate şi cursul şi dentistul.
În aceste condiții ieri am mers la Grădina Botanică, la curățenia de primăvară cu asociația Team Work. Vremea perfectă pentru astfel de activități. Doar vântul cam nervos pe alocuri. Prin Grădină florile abia se pregătesc, se văd doar câteva brânduşe, ceva albăstrele şi pâlculețe de toporaşi. Da, şi tufele cu flori galbene. Şi mulți mâțişori de toate felurile.
Am mers pe o alee lângă gard şi am pornit la muncă în echipe de 5-6. Am avut de greblat frunze, tăiat lăstari, strâns şi încărcat tot ce rezulta. Pare uşor dar nu era chiar aşa, mai ales după 4-5 ore de muncă. Dovadă că azi am o febră musculară cum n-am avut de nu ştiu când în tot corpul. Am adunat şi pilitura de lemn rezultată din tocarea crengilor cu un utilaj - băieții de la spații verzi care îl foloseau ziceau că procesează până la 3 tone pe oră.
După 11-12 a ieşit şi soarele şi totul a devenit mai vesel şi mai luminos. La 2, când am încheiat programul şi am străbătut Grădina spre locul de lăsat uneltele şi de poză de grup, dat diplome etc era deja foarte plăcut. Am luat câteva crenguțe înfrunzite dintre cele tăiate şi neprocesate încă de utilaj să îmi înveselească sufrageria.
Azi am dormit până târziu şi am ratat ora de început a strângerii de semnături în parcul Bazilescu, şi până m-am moşcăit cu spălat şi mâncat şi îmbrăcat s-a făcut ora 2. Am renunțat la ideea să mă mai duc la strâns semnături şi am schimbat planul cu alergat în Herăstrău. A mers greuț, febra musculară se ținea scai de mine, şi nici foarte vioaie nu eram, dar am reuşit tura de lac. Era plăcut, şi de două ori m-am oprit pe mal doar să stau nițel la soare şi să mă bucur de privelişte. Iar la final m-am trântit pe iarbă în poieniță, cu ochii la cerul foarte albastru. Un avion lăsa două dâre paralele strălucitoare. Păsări ciripeau de zor, se încrucişau diverse triluri. Copacii aveau crengile descărnate dar cu moțuri verzi izbucnind pe la vârfuri. Florile lor, greu de băgat în seamă. Primăvară.
La câțiva metri mai încolo, la marginea poienii, sub copaci, am descoperit mii de toporaşi care te amețeau cu parfumul lor violet, pătrunzător şi delicat în acelaşi timp.
Cer albastru şi soare strălucitor şi blând. Pescăruş.
În aceste condiții ieri am mers la Grădina Botanică, la curățenia de primăvară cu asociația Team Work. Vremea perfectă pentru astfel de activități. Doar vântul cam nervos pe alocuri. Prin Grădină florile abia se pregătesc, se văd doar câteva brânduşe, ceva albăstrele şi pâlculețe de toporaşi. Da, şi tufele cu flori galbene. Şi mulți mâțişori de toate felurile.
Am mers pe o alee lângă gard şi am pornit la muncă în echipe de 5-6. Am avut de greblat frunze, tăiat lăstari, strâns şi încărcat tot ce rezulta. Pare uşor dar nu era chiar aşa, mai ales după 4-5 ore de muncă. Dovadă că azi am o febră musculară cum n-am avut de nu ştiu când în tot corpul. Am adunat şi pilitura de lemn rezultată din tocarea crengilor cu un utilaj - băieții de la spații verzi care îl foloseau ziceau că procesează până la 3 tone pe oră.
După 11-12 a ieşit şi soarele şi totul a devenit mai vesel şi mai luminos. La 2, când am încheiat programul şi am străbătut Grădina spre locul de lăsat uneltele şi de poză de grup, dat diplome etc era deja foarte plăcut. Am luat câteva crenguțe înfrunzite dintre cele tăiate şi neprocesate încă de utilaj să îmi înveselească sufrageria.
Azi am dormit până târziu şi am ratat ora de început a strângerii de semnături în parcul Bazilescu, şi până m-am moşcăit cu spălat şi mâncat şi îmbrăcat s-a făcut ora 2. Am renunțat la ideea să mă mai duc la strâns semnături şi am schimbat planul cu alergat în Herăstrău. A mers greuț, febra musculară se ținea scai de mine, şi nici foarte vioaie nu eram, dar am reuşit tura de lac. Era plăcut, şi de două ori m-am oprit pe mal doar să stau nițel la soare şi să mă bucur de privelişte. Iar la final m-am trântit pe iarbă în poieniță, cu ochii la cerul foarte albastru. Un avion lăsa două dâre paralele strălucitoare. Păsări ciripeau de zor, se încrucişau diverse triluri. Copacii aveau crengile descărnate dar cu moțuri verzi izbucnind pe la vârfuri. Florile lor, greu de băgat în seamă. Primăvară.
La câțiva metri mai încolo, la marginea poienii, sub copaci, am descoperit mii de toporaşi care te amețeau cu parfumul lor violet, pătrunzător şi delicat în acelaşi timp.
Cer albastru şi soare strălucitor şi blând. Pescăruş.
Comentarii