Treceți la conținutul principal

Timp pentru gândire

Văd că de ieri seară toate discuțiile şi întâmplările se lipesc cumva completând un puzzle complicat ca să mă facă să mă gândesc profund la ce vreau, la ce îmi doresc deep inside, să gândesc şi la aşezarea lumii ăsteia, la cum sunt oamenii, la cum sunt eu...

Aseară am avut o discuție lungă şi interesantă cu Cornel de la Banometru, a fost cumva altfel decât m-aş fi gândit. A fost foarte interesant şi am început să văd lucrurile un pic altfel şi din altă abordare, parcă s-au clarificat nişte contururi şi uniele lucruri par mai concrete şi mai realizabile. Doar că mai am de săpat până să dau de ce mă poate motiva cu adevărat ca să fac o schimbare semnificativă.

Azi dis de dimineață, în ciuda prognozei, tot m-am dus la programul de voluntariat Curățenie de toamnă în Grădina botanică. Bineînțeles toți amicii care se înscriseseră au lăsat-o baltă. Şi totul a început sub auspicii nu prea strălucite, fix la 9:30 a pornit ploaia, şi încă foarte vioi.

Din fericire, în sfertul de oră stabilit de comun acord să vedem cum evoluează vremea ploaia a stat. Toți am zis că musai să încercăm să muncim cât se poate, până revine ploaia. Anca de la Teamwork ne-a împărțit în 5 echipe, am fost echipa 4, ne-am luat mănuşile şi uneltele şi ne-a dus pe teren. Tot în zona unde acum 2 ani săpasem pentru alei. De astă dată aveam de smuls lăstărişul şi bălăriile. Am băgat din greu, ne-am luptat cu îndârjire cu vegetația, am smuls, am dat cu cazmaua, am tăiat cu foarfecele de grădinărit, am tăiat cu fierăstrăul... Toată lumea a muncit pe brânci. Am aflat o grămadă de chestii mişto de la colegii de echipă, unii aveau la activ ceva istoric în acțiuni de voluntariat, alții nu, parte abia urmau să termine liceul, alții erau la facultate, au fost nişte discuții foarte interesante. Şi o atmosferă mişto. Am primit de la organizatori ceai, 3 în 1, apă la discreție şi sandwich-uri.
Pe măsură ce lucram norii se subțiau, iar pe la 11 a ieşit de-a binelea soarele, care imediat a înviorat culorile grădinii botanice şi a făcut ca brusc totul să devină foarte frumos. La ora 14 Anca ne-a dat semnalul de încetare a activităților, am strâns toate cele şi ne-am adunat în fața magazinului de suveniruri pentru poza de grup şi pentru micile atenții pentru noi: diplome, insigne, permise cu 4 intrări gratis la grădina botanică, plăntuțe şi câte ceva la tombolă.

După asta ne-am împrăştiat care încotro... eu m-am mai plimbat un pic prin grădină, cu scopul să găsesc un foc frumos şi liniştit unde să stau şi să mă gândesc. Mi-a reuşit, dar prea puțin, că m-a sunat maică-mea şi a trebuit să mă cărăbănesc acasă... Aia e când ai programat prea multe chestii în aceeaşi zi.

Seara a fost dedicată teatrului. "10", o piesă a teatrului Radu Stanca din Sibiu, de Csaba Székely. Un decalog aparte, 10 personaje principale, fiecare cu povestea şi păcatul său, cu poveştile întrețesute, fiecare povestind din unghiul său o latură a poveştii care-i lega pe toți. Deşi trist, nu cade în lacrimogen, nici în derizoriu, nici în siropoşenie. Un spectacol care mi-a plăcut mult, şi care m-a făcut să mai cuget despre bine şi rău, despre relativitate şi despre vechea mea decizie de a trăi în aşa fel încât să nu ajung să regret ceva important. O reevaluare - work in progress.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...