După mai mult de jumătate de an de forări prin măsele, tratat nervi, pilit, pus pivoți şi plombe a venit momentul să înceapă să îmi şi pună măsele noi - mă rog, coroane. Împărăteasă mă fac cu atâtea coroane! Astă seară mi-a luat mulaj - naşpa chestie şi asta - şi de data viitoare o să încep să am măsele pe partea stângă. Şi deja sunt lefter popescu o lungă perioadă - taman la fix acu' că vine ziua mea, tre' să fac un abonament de iarnă la vreo sală, să plătesc a doua tranşă pentru excursia din Toscana şi Cinque Terre de la primăvară, să plătesc ultima tranşă pentru cursul de ghizi şi calupul pe anul ăsta de la banca pentru locuințe. Foarte lejer, dracu' ştie pe unde scot cămaşa şi ce jonglerii o să fac s-o scot la liman. Că aşa nimereală proastă şi nechibzuire proprie demult nu s-au mai suprapus în halul ăsta.
Altfel, mă scald în ape tulburi. N-am prea avut timp de gândit profund, doar de simțit chestii relativ bune. Dar evident totul e în echilibru fragil şi se clatină şi scârțâie la prima vorbă sau acțiune mai nu ştiu cum a cuiva. Citesc nişte Krishnamurti şi îmi pun creierii pe moațe şi scepticismul mă pune să încerc să văd toate laturile analizei sale, nu mă pot abține să nu caut fisuri - mi se pare că am depistat cel puțin una da' e prematur.
În viața de zi cu zi încerc să nu am aşteptări şi în mare parte îmi iese, nu total dar totuşi, pare cât de cât (dar na, e vorba de două zile doar)... În mare parte, totul a decurs relativ armonios, fără sincope, am reuşit să fiu mai eu însămi şi mai puțin aricioasă, mai puțin a stranger şi mai puțin pornită să privesc cu dubii sau tendențios spre alții. Până ce-a zis cineva ceva în stilul a ce-aş fi putut gândi eu şi m-a deranjat. Echilibru fragil. Şi o lecție de priceput. De multe ori ce mă deranjează când vine de la alții e ceva ce fac şi eu şi e greşit.
Comentarii