Chestia cu referendumul e un pic mai mult decât pare la prima vedere. Nu e doar înverşunarea unor troglodiți împotriva realității şi nici iresponsabilitatea unor inconştienți față de viitor.
Divizarea asta, lipsa de înțelegere față de tot ce crede cealaltă parte mi se pare emblematică pentru ce este societatea (românească dar nu numai) actuală.
Zero înțelegere şi empatie pentru cei ce au opinii opuse nouă. O fi bine? Chiar aşa de fără greş suntem în ceea ce gândim? Şi faptul că alții susțin exact opusul a ceea ce ni se pare nouă ca evident corect ne conduce automat la concluzia că ei trebuie să fie idioți şi inconştienți... Nu că au un cu totul alt sistem de valori şi asta îi duce pe altă rută de gândire... musai sistemul lor e greşit. Şi asta gândesc şi unii şi ceilalți despre the others.
Şi gata, aşa apar duşmănia şi ura. Şi mereu ceilalți sunt de vină...
De unde fanatismul ăsta?! De ce suntem aşa de siguri că avem dreptate la modul absolut? Sigur avem dreptate, dar doar la modul relativ, din păcate... sau din fericire...
Înțelegerea... acceptarea unor opinii diferite (contrare) este exclusă. Eu am dreptate, deci tu nu, deci eşti prost sau rău intenționat. Oare chiar aşa să fie?
Unde mai e iubirea (creştinească) sau înțelegerea (rațional-empatică)? Păi... nu prea e. Nimeni nu face un efort real să iasă din propria piele şi să intre în pielea celuilalt. Şi să nu pună ca premisă a judecății prostia sau reaua intenție.
Să judeci. Să condamni. Să arunci cu piatra.
Şi toate astea se nasc din frică. Din frica de ce nu înțelegi. Din frica ancestrală de ceva nedefinit şi care se materializează periodic în ceva care atunci devine "duşmanul", "pericolul iminent", "amenințarea". Şi dacă cineva manipulează nițel treaba asta... Ura şi conflictul sunt gata. Uităm că suntem oameni, că "ceilalți" sunt şi ei la fel de oameni, la fel de vulnerabili şi supuşi greşelii...
Comentarii