Treceți la conținutul principal

Greu

A fost o zi ciudată, asta de azi. Părea c-a început ok-uț, acceptabil măcar. În jur de ora 13, când am coborât la masă totul părea ok, poate un pic de stare apăsătoare, nimic ieşit din comun.

Apoi lui Manu i s-a făcut brusc rău, în timp ce mânca. Un puseu de tensiune, se pare, atac de panică au zis ambulanțierii după ce-au sosit dupa vreo 20 de minute. Oricum, în momentele alea aveam un sentiment de rău, o senzație foarte stranie.Manu s-a dus în zona pe primire oaspeți, pe o canapeluță, Alina şi Cristi au stat pe lângă ea să vadă cum evoluează.

Am mâncat afară în curte. Când am intrat în clădire, parcă am simțit un ceva apăsător, negativ, greu în bucătărie. Între timp veniseră paramedicii şi o consultau pe Manu care era pe o canapeluță lângă intrare. M-am dus sus în birou să fac nu ştiu ce. Până am coborât iar deja Manu urcase la ea la birou. La întoarcere din bucătărie pe scări, iar am avut o senzație de parcă urcam printr-un nor negru şi rău si sufocant.

La noi în birou a fost ok, oarecum, în afara faptului că mă simțeam terminată, cu greutatea unei lumi întregi în spate, cu o durere de cap difuză şi o stare de căcat din orice punct de vedere.

Later, după vreo oră a venit Manu să fumeze la noi pe balcon. A fost cam depresiv, chit că se făceau glume, dar toți aveam o stare aiurea. Parcă o energie nasoală staționa ca un nor în zonă.

Tot restul zilei a fost sub semnul acestei apăsări, chit că s-a mai diminuat parcă pe parcurs...

Mai târziu, la plecare, în 139, zicea şi Duddu că a avut aseară o stare nasoală cu inima şi azi un fel de blackout.... 

Când zicea el asta, mă gândeam şi eu la blackout-ul meu de duminică în duş, după saună, din Worldclass Park Lake, da' n-am zis nimic, că la mine exista semiexplicația că mă încinsesem excesiv în saună şi simțisem că începe să-mi bată tare inima şi nu am ieşit chiar imediat, am mai stat nițel şi na, sub duş m-a luat cu tahicardie şi senzația că nu pot să respir (asta e de fapt alarmant) şi cu o scânteie de rațiune am dat apa mai spre rece timp în care am fost în black-out, m-am ținut de pereți şi m-am trezit poate după o clipă sau poate după mai multe clipe că ajunsesem şi cu fruntea pe perete din față şi duşul îmi curgea în cap. 

Ciudățenii...

Oricum, senzația mea inexplicabilă de azi (încă de când era Manu pe canapeluță) e că vechea mea duşmancă, doamna cu coasa sau cineva din suita ei a trecut pe la noi, nu se ştie de ce, ce căuta... Şi ne-a lăsat tuturor suveniruri dureroase "memento mori". Nu ştiu ce mai înseamnă şi asta...
În capul meu... Radiohead - Parranoid Android

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...