Treceți la conținutul principal

Greu

A fost o zi ciudată, asta de azi. Părea c-a început ok-uț, acceptabil măcar. În jur de ora 13, când am coborât la masă totul părea ok, poate un pic de stare apăsătoare, nimic ieşit din comun.

Apoi lui Manu i s-a făcut brusc rău, în timp ce mânca. Un puseu de tensiune, se pare, atac de panică au zis ambulanțierii după ce-au sosit dupa vreo 20 de minute. Oricum, în momentele alea aveam un sentiment de rău, o senzație foarte stranie.Manu s-a dus în zona pe primire oaspeți, pe o canapeluță, Alina şi Cristi au stat pe lângă ea să vadă cum evoluează.

Am mâncat afară în curte. Când am intrat în clădire, parcă am simțit un ceva apăsător, negativ, greu în bucătărie. Între timp veniseră paramedicii şi o consultau pe Manu care era pe o canapeluță lângă intrare. M-am dus sus în birou să fac nu ştiu ce. Până am coborât iar deja Manu urcase la ea la birou. La întoarcere din bucătărie pe scări, iar am avut o senzație de parcă urcam printr-un nor negru şi rău si sufocant.

La noi în birou a fost ok, oarecum, în afara faptului că mă simțeam terminată, cu greutatea unei lumi întregi în spate, cu o durere de cap difuză şi o stare de căcat din orice punct de vedere.

Later, după vreo oră a venit Manu să fumeze la noi pe balcon. A fost cam depresiv, chit că se făceau glume, dar toți aveam o stare aiurea. Parcă o energie nasoală staționa ca un nor în zonă.

Tot restul zilei a fost sub semnul acestei apăsări, chit că s-a mai diminuat parcă pe parcurs...

Mai târziu, la plecare, în 139, zicea şi Duddu că a avut aseară o stare nasoală cu inima şi azi un fel de blackout.... 

Când zicea el asta, mă gândeam şi eu la blackout-ul meu de duminică în duş, după saună, din Worldclass Park Lake, da' n-am zis nimic, că la mine exista semiexplicația că mă încinsesem excesiv în saună şi simțisem că începe să-mi bată tare inima şi nu am ieşit chiar imediat, am mai stat nițel şi na, sub duş m-a luat cu tahicardie şi senzația că nu pot să respir (asta e de fapt alarmant) şi cu o scânteie de rațiune am dat apa mai spre rece timp în care am fost în black-out, m-am ținut de pereți şi m-am trezit poate după o clipă sau poate după mai multe clipe că ajunsesem şi cu fruntea pe perete din față şi duşul îmi curgea în cap. 

Ciudățenii...

Oricum, senzația mea inexplicabilă de azi (încă de când era Manu pe canapeluță) e că vechea mea duşmancă, doamna cu coasa sau cineva din suita ei a trecut pe la noi, nu se ştie de ce, ce căuta... Şi ne-a lăsat tuturor suveniruri dureroase "memento mori". Nu ştiu ce mai înseamnă şi asta...
În capul meu... Radiohead - Parranoid Android

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş