Treceți la conținutul principal

O săptămână ciudată

Nici nu ştiu ce să zic despre săptămâna asta. Cu aspecte mişto, cu nervi, cu suceli, cu neprevăzut, cu sictir, cu nedumeriri, cu muncă şi cu stres nejustificat. Cu multe ciocniri nas în nas cu amici şi prieteni din trecut.

Luni a fost o zi bună, senină, şi am reuşit să țin şi turul-experiment cu colegii - e drept că nu au venit toți cei care se anunțaseră - şi, cum-necum, am reuşit să prezint ce îmi propusesem. Clar treaba cu datele nu prea interesează, deci nu e cazul să pun accent pe ele, nici numele unor iluştri necunoscuți. Mai multe poveşti, curiozități, chestii tip ştiați că. Şi locuri mişto. Am fost cam cu morcovu' la debutul turului, pe parcurs m-am relaxat.

Marți părea o zi ok, dar colegii au reuşit să mă enerveze cu răzgânditul în ce priveşte abia aşteptata ieşire la bere, pe urmă şi vechii colegi m-au călcat şi ei pe nervi... Nu mai zic şi de ai mei prieteni din gaşca mocăită. Pur şi simplu tot ce am încercat să pornesc sau să propun s-a dis dracului, praful s-a ales de tot şi mai ales ce moralul şi avântul meu. Am început să mă stresez şi legat de ce date să învăț pentru cursul practic de joi, să caut informații şi despre făcutul pastelor de casă pentru Cupa agențiilor la gătit...

Miercuri am plecat cu noaptea-n cap ca să ajung la timp la Cupa agențiilor la gătit la mama naibii în Pipera. Puhoi la metrou, la ieşire m-am ciocnit de Adelina şi am pornit împreună spre Culinaryon. Pit stop de cafea, unde dă peste mine Ana lui Puiu, ne pupăm fugitiv. Ajungem după un lung drum la destinație. Aici altă figură cunoscută, Radu din gaşca lui Dree. Începe concursul, se sucesc probele şi începem cu aluatul de paste - surpriza a fost că a trebuit să folosesc robotul la frământat. Aluatul a rămas la frigider câtă vreme am trecut la cealaltă probă. Somon en papillotte cu piure de broccoli şi sos de portocale. A ieşit trăsnet, deşi nu am gustat deloc ce-a ieşit. Apoi rapid tema pentru paste şi o improvizație fulger, timp în care mă chinuiam cu maşina pentru paste.
Aici, la Cupă, totul a fost mişto şi distractiv. După ce s-a terminat tot, cu susținut speech de prezentare şi gustat juriu am plecat în trombă.

Ciudată a fost senzația la firmă, cumva m-am simțit de parcă alții mă priveau parcă chiulisem de la ore, ei erau într-un film iar eu eram outsider, din alt film fără nicio legătură cu ei.

Azi tot aşa mi s-a menținut senzația că ce dracu caut eu aici, sunt outsider orice aş face, orice aş încerca, naiba să vă ia... Mă enervează rău starea asta de căcat... Iar de pe la 3, când părea că nu apuc nici măcar să repet nimic despre obiectivele pe care trebuia să le prezint la 6 am dat şi în oarece pănicuță. Dar măcar pe la 3 jumate am reuşit să repet datele importante despre Ateneu, palatul Victoria şi Calea Victoriei.

Am spart uşa şi am reuşit să ajung la timp, şi surprinzător, am fost prima care a prezentat, că nimeni nu mai ştia despre palatul Victoria. Deci am scăpat repede. Am mers apoi la pas pe Calea Victoriei cu opriri la obiective şi fiecare a vorbit despre ce ştia. Au fost doi care ne-au dat clasă, în comparație cu ei restul eram cam praf. Dar a fost bine per total.

Iar mâine... pentru că am intrat în finală (azi pe la 4 ne-au anunțat) iar tre să ajung cu noaptea-n cap în Pipera... iar gătit... iar ajuns târziu la muncă şi apoi tras din răsputeri să termin treaba la timp... şi la 19:00, colac peste pupăză, şi sesiunea de consiliere Banometru cu Cornel... ce caut eu în viața mea?!

Şi ditamai cheltuiata cu dentistul, s-a decis că gata cu toate măselele şi dinții din partea stângă, acum pune coroanele şi mă usucă brusc de 3500 de lei, de mi-a venit să leaşin... de unde dracu? mai ales că mă mai pasc nişte scadențe... panică, panică. O să mă descurc cumva până la urmă, dar e cu strâns tare cureaua şi scrâşnit din măselele neprețuite...

Fluctuații de toate felurile, gânduri şi răzgânduri şi antigânduri, deschidere şi retragere în cochilie, un pas înainte şi o teleportare înapoi, mă învârt ca un câine prost în jurul cozii, am amețit, am obosit, mi-a murit scopul şi motorul tuşeşte, degeaba e soare afară că la mine e nor.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş