Treceți la conținutul principal

error

sâcâieli tehnice. mici erori de judecată. patinaj - derapaj - artistic.

o stare duală - pe de o parte un fel de linişte şi senzația că e bine, pe de alta agitații, aceste multe mici erori sâcâitoare şi senzația că n-am cum să le rezolv pe toate, ceva mirări şi nedumeriri, cumva impresia că îmi scapă ceva, ca apa printre degete, că am uitat sau neglijat... sau n-am făcut ceva...

o bere pe final de zi cu foştii colegi şi poveştile lor nebune cu schimbările de locuri de muncă - Bobby cu recordul lui de câte 2 săptămâni în 3 locuri şi abia la al patrulea şi-a găsit atmosfera dorită... Luci şi Cip care şi ăştia au tot schimbat anul ăsta de două ori locul... Clau nu, ea e constantă. Tot mai suntem ca în familie când ne adunăm şi facem miştouri. Na, camarazi de război din vremuri grele...

Da, clar ceva îmi scapă din plasa gândirii. Aşa o senzație aiurea...

Da, şi iar înstrăinarea... La muncă am deseori senzația acută că sunt corp străin, uneori invizibilă, alteori inexistentă, alteori ca nuca-n perete... Rareori in the right place. How to disappear completely ar putea fi deviza mea la pastel. Cumva sunt sigură că dacă aş pleca la un moment dat, în două zile maxim ar fi ca şi cum n-aş fi existat niciodată. Şi nu doar la muncă. Pe de o parte bine, că n-ar fi nimeni trist, pe de alta cam naşpa, că na, pana mea, ăsta e locul meu în lume: o umbră vag luminoasă, invizibilă şi fugitivă - o clipă.

Când mă simt la ani lumină depărtare de ce vorbesc sau hăhăie sau se amuză alții... mă gândesc acu'... calea altora - asta nu e calea mea... dar care mama naibii o fi?! Caut dar nu ştiu ce tre' să găsesc...

Comentarii

brownt a spus…
Liu ce transmiti aici nu este deloc liniștitor. Cei din jur nu sunt atenti la tine ?

Cristi Ene

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş