Seri în Ohrid

Prima seară

După micul tur început grupat cu Andrei prin Ohrid și terminat împrăștiați pe la toate terasele...

După mica bisericuță - luându-mă după colegii de excursie am urcat în continuare, am ajuns la o pădurice de pini ce mărgineau acareturile în construcție ale unei mănăstiri apoi am ieşit lângă zidurile cetății pe care n-am apucat să o vizităm pe interior pentru că trecuse ora 7 de închidere.

Apoi am coborât pe lângă zidurile cetății, partea spre oraş de astă dată, şi am ajuns la alte ziduri mai vechi, apoi la amfiteatru. Acestea două le-am privit fugitiv, pentru că ai mei colegi de excursie deja se îndepărtau spre centru pentru masa de seară şi mi-era să nu mă rătăcesc de grup.

I-am prins din urmă şi m-am ținut după ei, dar grupul se tot fragmenta pe nesimțite. M-am ținut după Stela. Cu încă trei fete ne-am grupat ad-hoc şi am ales un local drăguț care să nu fie lângă scena unde trăncănea un nene ceva cu 1000 de ani cine ştie ce, chestii patriotice în orice caz.

Am ales bine localul, am avut şi privelişte de la terasă spre lac şi promenadă, şi aer răcoros, şi mâncare bună. Şi bere locală, firesc. Şi de mâncare mi-am luat ceva tradițional la felul 2, un fel înăbuşit la cuptor cu carne de vită şi multă ceapă.
Iar briza serii bătea dinspre lac aerisind atmosfera.


Seara a doua

De astă dată am făcut echipă cu colega de cameră, Cristina, despre care am aflat că e munțomană,ba chiar a fost în echipe organizatorice la competiții de trail. Al treilea membru a fost Alex, pe care-l mai știam din vedere și din alte excursii. Scopul era să cheltuim ultimii bani macedoneni iar apoi să bem o bere seara pe ponton.

Zis și făcut. După ziua plină, cu urcat pe munte, colindat la Sveti Naum și intrat cu picioarele în lacul Ohrid la apus, cum am ajuns am tras o fugă la supermarket de unde ne-am luat beri și mici atenții pentru la întoarcerea în țară. Apoi, după un duș rapid și schimbarea în haine mai de răcoare ne-am îndreptat spre faleză, pe mal, la o terăsucă la un desert. Aici am descoperit că lebedele nu păreau să doarmă prea profund, una tot plutea încolo și încoace moțăind.

După desert am pus planul în aplicare. Am pornit spre pontonul întunecat, doar puțini oameni se aventurau pe acolo, am mers până în capăt, apoi am văzut că puteam face dreapta, pe o zonă mai deteriorată, dar aflată deasupra apei. Era și o bărcuță ancorata în capătul capătului. Fix acolo ne-am oprit. Bătea vântul și era cam răcorică. Orașul Ohrid se vedea frumos cu luminile sale în trepte pe coasta lacului. Am deschis berile, am ciocnit și am stat la palavre geografic-geologice până destul de târziu. Dar chiar a fost frumos.

A, și la plecarea de pe ponton am descoperit că lebăda somanambulă venise și ea aici să ciugulească nu știu ce.