Treceți la conținutul principal

Duminici şi ploi

Duminica asta m-a corupt Elena să ieşim în oraş, să colindăm pe la Street Delivery, pe la Bounty Fair şi mai zicea ea ceva de un atelier de caligrafie.
Totul a debutat cu o amânare, la ora când ar fi trebuit să pornească Elena spre Universitate a început să plouă torențial la ea. A amânat plecarea pe când stă ploaia. Eu eram în Herăstrău, acolo era doar amenințător de înnorat. A picurat un pic dar chiar doi stropi nu mai mult şi s-a oprit. Undeva departe spre televiziune tuna.
Am pornit spre Romană pe jos - schimbaserăm locul de întâlnire - şi... surpriză!  Pe trotuarul cu Herăstrăul, la Aviatorilor, era uscat, pe trotuarul dinspre Primăverii şi peste tot încolo spre Dorobanți-Romană era ud şi bălți. Fusesem la marginea ploii.
Ei, am ajuns pe jos până la Perla, acolo am luat un autobuz până la Romană. Elena a ajuns şi ea. Am pornit spre Verona, la Street Delivery. Aici a inceput să picure. A stat. Iar a picurat. Ajunseserăm până la bisericuța anglicană când a pornit o rafală zdravănă. Ne-am adăpostit momentan sub  copertina unui restaurant, apoi am traversat strada și am poposit la terasa unui mic restaurant numit Home, terasă unde mai fusesem cândva cu Mărie și Tode. Am prins și o masă sub televizorul care difuza nu știu ce meci de la Cupa mondială. Am luat o bere de care am cam tras, că ploaia a fost insistentă, continuă și cu rafale intense din când în când. Mai slăbea, mai pornea iar ca un duș, a tot plouat cât am stat acolo. Am trăncănit, am pus țara la cale...

Când am terminat berea am pornit pe Dionisie Lupu în sus către Bounty Fair unde deja se închidea, plecau toți expozanții bine plouați, apoi am continuat către TNB, unde voiam să vedem expoziția de stampe japoneze. Evident se vizita doar până la ora 6, or era deja spre 7. Măcar știm care e programul și poate om reuși într-unul dintre weekend-urile următoare. La pieja de teatru japonez de pe 19 am aflat că totul e sold-out, așa că ne-am liniștit.

Am pornit spre centrul vechi, în ideea să halim ceva înainte să mergem fiecare la casele noastre. Pornise iar ploaia, am lipăit pe străzile ude, am avut ciudata inspirație să mâncăm fructe de mare într-un restaurant cu specific grecesc. Primul avea niște prețuri babane, am căutat altul, ne-am învârtit la greu pe străduțe până am nimerit la taverna grecească cu gyros unde sunt angajați numai asiatici. Am luat kebap de vită cu oaie, dar zău că nu mi-a prea plăcut. A doua oară nu mai intru acolo să mă bați. Doar ayranul mi-a plăcut.

Una peste alta, a fost amuzant să merg prin ploaie prin centrul vechi, m-am felicitat pentru ideea de a lua sandalele de drumeție, bune și la trecut prin apă, că s-au uscat imediat.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...