Treceți la conținutul principal

Duminici şi ploi

Duminica asta m-a corupt Elena să ieşim în oraş, să colindăm pe la Street Delivery, pe la Bounty Fair şi mai zicea ea ceva de un atelier de caligrafie.
Totul a debutat cu o amânare, la ora când ar fi trebuit să pornească Elena spre Universitate a început să plouă torențial la ea. A amânat plecarea pe când stă ploaia. Eu eram în Herăstrău, acolo era doar amenințător de înnorat. A picurat un pic dar chiar doi stropi nu mai mult şi s-a oprit. Undeva departe spre televiziune tuna.
Am pornit spre Romană pe jos - schimbaserăm locul de întâlnire - şi... surpriză!  Pe trotuarul cu Herăstrăul, la Aviatorilor, era uscat, pe trotuarul dinspre Primăverii şi peste tot încolo spre Dorobanți-Romană era ud şi bălți. Fusesem la marginea ploii.
Ei, am ajuns pe jos până la Perla, acolo am luat un autobuz până la Romană. Elena a ajuns şi ea. Am pornit spre Verona, la Street Delivery. Aici a inceput să picure. A stat. Iar a picurat. Ajunseserăm până la bisericuța anglicană când a pornit o rafală zdravănă. Ne-am adăpostit momentan sub  copertina unui restaurant, apoi am traversat strada și am poposit la terasa unui mic restaurant numit Home, terasă unde mai fusesem cândva cu Mărie și Tode. Am prins și o masă sub televizorul care difuza nu știu ce meci de la Cupa mondială. Am luat o bere de care am cam tras, că ploaia a fost insistentă, continuă și cu rafale intense din când în când. Mai slăbea, mai pornea iar ca un duș, a tot plouat cât am stat acolo. Am trăncănit, am pus țara la cale...

Când am terminat berea am pornit pe Dionisie Lupu în sus către Bounty Fair unde deja se închidea, plecau toți expozanții bine plouați, apoi am continuat către TNB, unde voiam să vedem expoziția de stampe japoneze. Evident se vizita doar până la ora 6, or era deja spre 7. Măcar știm care e programul și poate om reuși într-unul dintre weekend-urile următoare. La pieja de teatru japonez de pe 19 am aflat că totul e sold-out, așa că ne-am liniștit.

Am pornit spre centrul vechi, în ideea să halim ceva înainte să mergem fiecare la casele noastre. Pornise iar ploaia, am lipăit pe străzile ude, am avut ciudata inspirație să mâncăm fructe de mare într-un restaurant cu specific grecesc. Primul avea niște prețuri babane, am căutat altul, ne-am învârtit la greu pe străduțe până am nimerit la taverna grecească cu gyros unde sunt angajați numai asiatici. Am luat kebap de vită cu oaie, dar zău că nu mi-a prea plăcut. A doua oară nu mai intru acolo să mă bați. Doar ayranul mi-a plăcut.

Una peste alta, a fost amuzant să merg prin ploaie prin centrul vechi, m-am felicitat pentru ideea de a lua sandalele de drumeție, bune și la trecut prin apă, că s-au uscat imediat.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

muzici care ma obsedeaza

prima: Paranoid android , de Radiohead http://www.youtube.com/watch?v=szdWPWnnNls Paranoid Android Please could you stop the noise, I'm trying to get some rest From all the unborn chicken voices in my head What's that...? (I may be paranoid, but not an android) What's that...? (I may be paranoid, but not an android) When I am king, you will be first against the wall With your opinion which is of no consequence at all What's that...? (I may be paranoid, but no android) What's that...? (I may be paranoid, but no android) Ambition makes you look pretty ugly Kicking and squealing gucci little piggy You don't remember You don't remember Why don't you remember my name? Off with his head, man Off with his head, man Why don't you remember my name? I guess he does.... Rain down, rain down Come on rain down on me From a great height From a great height... height... Rain down, rain down Come on rain down on me From a great height From a great height... height.....

Drumurile Deltei 2024. Brațul Chilia

Brațul Chilia este foarte pitoresc - multe meandre, vegetație multă, copaci, păsări, pășuni pe alocuri, ceva sate, Ucraina pe celălalt mal, puține bărci cu motor. Mergând cu nava clasică am făcut spre 6 ore. Am văzut portul Ismail - ditamai portul, cum ar fi la noi Constanța... Am plecat din Tulcea pe 25 septembrie, miercuri, către cel mai îndepărtat sat la care se poate ajunge pe brațul Chilia, cu Ucraina pe partea stângă și vărsarea în mare în față. Cu navele de stat în sezon ai un vapor (un fel de feribot) zilnic, iar în extrasezon, unul la două zile. Anul ăsta sezonul s-a lungit pâna la 1 octombrie. Ne-am plasat pe puntea de sus, ca să vedem pe unde mergem. Jos erau depozitate și diverse mărfuri și alimente, și colete (în satele astea nu vine curierul cu duba, aici vii la vapor și le preiei). Erau oameni și pe puntea de jos, erau și câteva femei nu foarte tinere, și câțiva bărbați tot așa. Toți aveau aspect de oameni din partea locului. Mai era o femeie mai tânără, cu d...

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!