Treceți la conținutul principal

Duminici şi ploi

Duminica asta m-a corupt Elena să ieşim în oraş, să colindăm pe la Street Delivery, pe la Bounty Fair şi mai zicea ea ceva de un atelier de caligrafie.
Totul a debutat cu o amânare, la ora când ar fi trebuit să pornească Elena spre Universitate a început să plouă torențial la ea. A amânat plecarea pe când stă ploaia. Eu eram în Herăstrău, acolo era doar amenințător de înnorat. A picurat un pic dar chiar doi stropi nu mai mult şi s-a oprit. Undeva departe spre televiziune tuna.
Am pornit spre Romană pe jos - schimbaserăm locul de întâlnire - şi... surpriză!  Pe trotuarul cu Herăstrăul, la Aviatorilor, era uscat, pe trotuarul dinspre Primăverii şi peste tot încolo spre Dorobanți-Romană era ud şi bălți. Fusesem la marginea ploii.
Ei, am ajuns pe jos până la Perla, acolo am luat un autobuz până la Romană. Elena a ajuns şi ea. Am pornit spre Verona, la Street Delivery. Aici a inceput să picure. A stat. Iar a picurat. Ajunseserăm până la bisericuța anglicană când a pornit o rafală zdravănă. Ne-am adăpostit momentan sub  copertina unui restaurant, apoi am traversat strada și am poposit la terasa unui mic restaurant numit Home, terasă unde mai fusesem cândva cu Mărie și Tode. Am prins și o masă sub televizorul care difuza nu știu ce meci de la Cupa mondială. Am luat o bere de care am cam tras, că ploaia a fost insistentă, continuă și cu rafale intense din când în când. Mai slăbea, mai pornea iar ca un duș, a tot plouat cât am stat acolo. Am trăncănit, am pus țara la cale...

Când am terminat berea am pornit pe Dionisie Lupu în sus către Bounty Fair unde deja se închidea, plecau toți expozanții bine plouați, apoi am continuat către TNB, unde voiam să vedem expoziția de stampe japoneze. Evident se vizita doar până la ora 6, or era deja spre 7. Măcar știm care e programul și poate om reuși într-unul dintre weekend-urile următoare. La pieja de teatru japonez de pe 19 am aflat că totul e sold-out, așa că ne-am liniștit.

Am pornit spre centrul vechi, în ideea să halim ceva înainte să mergem fiecare la casele noastre. Pornise iar ploaia, am lipăit pe străzile ude, am avut ciudata inspirație să mâncăm fructe de mare într-un restaurant cu specific grecesc. Primul avea niște prețuri babane, am căutat altul, ne-am învârtit la greu pe străduțe până am nimerit la taverna grecească cu gyros unde sunt angajați numai asiatici. Am luat kebap de vită cu oaie, dar zău că nu mi-a prea plăcut. A doua oară nu mai intru acolo să mă bați. Doar ayranul mi-a plăcut.

Una peste alta, a fost amuzant să merg prin ploaie prin centrul vechi, m-am felicitat pentru ideea de a lua sandalele de drumeție, bune și la trecut prin apă, că s-au uscat imediat.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş