Treceți la conținutul principal

Cujetări din puțul gândirii

Pentru că lumea în care trăim se încăpățânează să fie nebună, n-avem încotro şi trăim vremuri agitate şi interesante, dacă ar fi să nu privim din pielea noastră de români ce trăiesc în România.

Deci conjurația penalilor şi imbecililor e la un pas de a se înstăpâni complet, fără niciun drept de apel din punct de vedere democratic. S-au folosit de mecanismele democrației pentru a instaura dictatura. Şi încă o dictatură a penalilor şi delincvenților, incapabili să gândească mai departe de până în dreptul nasului. Că vorba aia, poți să fii şi un hoț deştept, nu doar un borfaş limitat.

Ei, şi toată mizeria asta stă să sară în aer, opoziția şi dna-ul încearcă să muşte din ei, psd-ii fac mitinguri ca pe vremea lui Ceauşescu de 23 august, îşi vâră cozile lor de topor în toate structurile şi mecanismele care i-au împiedicat, şi dărâmă pas cu pas toate piedicile din calea fericirii lor şi anume din calea făuririi statului penal ideal, unde infractorii fac legea şi toți ceilalți sunt vinovați de ceva şi trebuie să le plăteasca infractorilor bir pentru că au privilegiul să viețuiască în minunata lume nouă.

Suntem la un pas distanță de realizarea unei distopii orweliene. De fapt, s-a ajuns aici pentru că deja ne stăpânesc din umbră de ceva vreme, dar acum i-a apucat sfruntarea să iasă la lumină şi să schimbe şi aparențele. Vor să nu se mai poată atinge nimeni de ei orice ar face. Vor să fie regi. Împărați. Cezari.
Sper să se înece dracului cu puterea aia pe care o râvnesc. Că na, după o dictatură la un timp variabil vine o revoluție, o răsturnare, un război... Astea sunt din păcate rezultatele faptelor unor minți înguste şi limitate mânate doar de ambiții şi sete de putere... Şi cine suferă? Tot oamenii de rând...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...