Iar o zi fara nimic notabil. Abia urmeaza o petrecere cu gasca, ziua alinutzei. Pirania, bere, tequilla (musai, obligatoriu!), voie buna si prieteni. Suna bine. Asteptare. Vrei ca timpul sa treaca mai repede, sa se faca ora party-ului. Evident ca timpul abia se taraste. Si oricum dupa ce trece (trece ora, ziua, saptamana, anul, trece viatza..) te gandesti de ce-oi fi vrut sa treaca timpul... Cand oricum nu stii ce si cum va fi, cand oricum totul se termina, iar ce e bun se termina muuult prea repede (cele rele tin mai mult, da' trec si ele). Vine petrecerea, bem, ne inveselim, maine e o noua zi, desi e sambata o sa am de munca (vreau bani in plus, asta e, munca in plus)... mirific.
A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
Comentarii