Am pe birou, acasa, o fotografie cu bunii mei prieteni din vremea de glorie a editurii All... Au fost, cu adevarat, niste vremuri incredibile.... atunci am invatat, de la oameni deosebiti, ce inseamna prietenia, camaraderia, spiritul de gasca... Multi am fost, putini am ramas, si risipiti care incotro, unii plecati din tara, altii prin edituri sau prin alte locuri, mai bune... Si totusi, lumea asta e mica, uneori. M-a sunat azi o fosta colega de All sa-mi propuna o colaborare... E si vecina de cartier cu mine, o mai vazusem acum cativa ani cu un bebe in carucior... Am fost pe la ea, copila ei e deja maricica, umbla, vorbeste, au dus-o la gradinita... Ea e aceeasi persoana simpatica, sotul ei e si el neschimbat (si el tot de la All)... Am depanat amintiri - dom'le, ce vremuri! - si am inceput sa facem schimb de informatii despre ceilalti fosti colegi, cei multi si risipiti in cele patru zari, multe lucruri am mai aflat asa... M-am simtit cumva din nou aproape de toti vechii prieteni si amici, parca n-ar fi trecut 10 ani... Da, timpul si distantele sunt lucruri foarte relative...
A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
Comentarii