Treceți la conținutul principal

... și dizarmonie

Enervanta și sâcâitoare voce a eului rațional care se simte nebăgat în seamă, nedreptățit, neiubit, care se compara cu unii sau alții, care spune că viața e nedreaptă, se perpelește că nu are ce și-ar dori. Mintea, care făurește gânduri și punți și conexiuni inexistente în favoarea ipotezelor dorite, care nu e deloc de încredere, pentru că încearcă să intuiască ce îți dorești ca să țeasă povești pe placul tău și care nu au decât o vagă tangență cu realitatea...
De câte ori acești falși amici te bat pe umăr și îți șoptesc la ureche... Începi să vezi deformat, privești cu ochi reci, care judecă, iar fluxul armoniei se curmă, strangulat de răceală judecăților și suferințele ego-ului... Din când în când, nu știu de ce, nu scap de ei, îmi amărăsc percepția și îmi readuc la lumină răni vechi... Probabil ca să găsesc leacurile potrivite pentru cicatrizare completă?

Partea bună e că acum măcar simt când sunt pe cărări greșite și încerc să îmi mut gândurile de la "eu" spre ceva mai larg, spre umanitate în general... Măcar am înțeles că mă simt mai mult eu, mă simt bine când nu mă încrâncenez, când dau, când primesc fără gânduri de reciprocitate, când mă relaxez și nu îmi fac griji, când conștientizez că nu există decât prezent și că tot ce e în spate nu contează...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
3 comentarii
Citiți mai multe

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe