Treceți la conținutul principal

Parângită

Dor de Parâng, de dormit cu cortul sub stele, în ciuda tuturor lipsurilor, a frigului, a ploii, a celor 17 kg cărate în spinare ore în șir pe urcuș printre blocuri de piatră aruncate la întâmplare de uriași beți.
Momentele când e soare și cerul albastru ca cerneala îți zâmbește printre nori, floricelele îți fac cu semne dând din cap fac să uiți orice disconfort. Iar când umbli pe creste, prin ținuturi de basm, jumătate ceață de nu vezi nimic, jumătate senin și arătându-ți priveliști ce îți taie răsuflarea, iar la fiecare pas ceva te uimește, îți atrage atenția, te sace să simți că fiecare clipă merită trăită din plin... atunci rămâi cu o stare indescriptibilă, ca o vrajă, pe care nu o poate înțelege decât cine o trăiește. Vera a zis în glumă ceva de parângită, dar nu e chiar așa doar o vorbă în vânt.

În acest moment nu reușesc să mă hotărăsc ce anume să scriu mai întâi despre cele șapte zile în Parâng, așa că o să scriu doar...

Căsuță de pe stâncă - refugiul agățat, fum, foc de tabără, scară, izvor, musculițe,




priciuri, detalii colorate, proaspăt vopsit, furtună, vânt și ploaie, oare rezistă refugiul, somn, dimineață mohorâtă ploioasă, iar foc de tabără, explorare a traseului peste râu preț de jumătate de oră, somn, vise bizare, senzații stranii, plecare cu casa în spinare pe traseu spre lacul Mândra, munți printre cețuri, căderea în noroi, ieșirea soarelui, roua strălucind, aer de poveste, văcuțele libere, Zănoaga stânei și invazia de mormoloci, flori puzderie, stâncării, urcuș, lacul Roșiile și lacul Lung, apoi alte multă urcare din piatră-n piatră, lacul Mândra,










ascunsă în căldarea de piatră, mărginită de petice de pajiște cu floricele și limbi de zăpadă, corturi, liniște totală, ceață la înserare, frig, trezire la razele soarelui, urcare în creastă, șaua Gruiu, căutarea semnalului, cucerirea vârfului Parângul Mare, despărțirea grupului, mers pe creastă vioi spre vârful Cârja și returul sub













amenințarea ploii la coborârea de pe Parângul mare, descoperiri neplăcute, măsuri, bălăceală în lac, cina la plic, somn, trezire tot la 7, plecare pe ceață, urcare în creastă, regrupare în șaua Gruiu și apoi pornire spre lacul Gâlcescu, mergem doar până în șaua Piatra tăiată, să vedem Gâlcescu de sus, o vreme mergem orbește, ceață deasă, dezvelirea căldărilor Mândra și Roșiile, ceață în rest, două lumi, șotron













printre nori și cețuri, turma de oi și câinii de stână, emoții și cehi, urcuș și tunete din stânga, priveliște din șaua piatra tăiată, retur rapid, emoții la câinii de stână, frică contagioasă, demotivare, nori, vânt, viteză, picături, echipare, ploaie, ploaie torențială, grindină, poteca pârâu, vânt, rafale de ploaie, iar rafale, mai puternic, mai slab, coborârea spre Mândra, vânt să te doboare, ploaie, abrupt, pietre, corturi, ploaie, furtună, ploaie, liniștire, ciripituri, țoale la uscat, umezeală, somn, trezire sub cețuri călătoare și vânt, împachetare, uscare manuală a corturilor, coborîș din piatră-n piatră, Roșiile, Zănoaga stânei, mormoloci, flori, văcuța moartă, poteca pe lângă râu, Refugiul agățat, nenea care are grijă de refugiu, poveste interesantă, coborârea prin pădure, ciocănitoarea și buhă mică, baraj, drum forestier, frăguțe, clipe, groapa seacă, ciorbă de fasole.















Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş