Treceți la conținutul principal

Parângită

Dor de Parâng, de dormit cu cortul sub stele, în ciuda tuturor lipsurilor, a frigului, a ploii, a celor 17 kg cărate în spinare ore în șir pe urcuș printre blocuri de piatră aruncate la întâmplare de uriași beți.
Momentele când e soare și cerul albastru ca cerneala îți zâmbește printre nori, floricelele îți fac cu semne dând din cap fac să uiți orice disconfort. Iar când umbli pe creste, prin ținuturi de basm, jumătate ceață de nu vezi nimic, jumătate senin și arătându-ți priveliști ce îți taie răsuflarea, iar la fiecare pas ceva te uimește, îți atrage atenția, te sace să simți că fiecare clipă merită trăită din plin... atunci rămâi cu o stare indescriptibilă, ca o vrajă, pe care nu o poate înțelege decât cine o trăiește. Vera a zis în glumă ceva de parângită, dar nu e chiar așa doar o vorbă în vânt.

În acest moment nu reușesc să mă hotărăsc ce anume să scriu mai întâi despre cele șapte zile în Parâng, așa că o să scriu doar...

Căsuță de pe stâncă - refugiul agățat, fum, foc de tabără, scară, izvor, musculițe,




priciuri, detalii colorate, proaspăt vopsit, furtună, vânt și ploaie, oare rezistă refugiul, somn, dimineață mohorâtă ploioasă, iar foc de tabără, explorare a traseului peste râu preț de jumătate de oră, somn, vise bizare, senzații stranii, plecare cu casa în spinare pe traseu spre lacul Mândra, munți printre cețuri, căderea în noroi, ieșirea soarelui, roua strălucind, aer de poveste, văcuțele libere, Zănoaga stânei și invazia de mormoloci, flori puzderie, stâncării, urcuș, lacul Roșiile și lacul Lung, apoi alte multă urcare din piatră-n piatră, lacul Mândra,










ascunsă în căldarea de piatră, mărginită de petice de pajiște cu floricele și limbi de zăpadă, corturi, liniște totală, ceață la înserare, frig, trezire la razele soarelui, urcare în creastă, șaua Gruiu, căutarea semnalului, cucerirea vârfului Parângul Mare, despărțirea grupului, mers pe creastă vioi spre vârful Cârja și returul sub













amenințarea ploii la coborârea de pe Parângul mare, descoperiri neplăcute, măsuri, bălăceală în lac, cina la plic, somn, trezire tot la 7, plecare pe ceață, urcare în creastă, regrupare în șaua Gruiu și apoi pornire spre lacul Gâlcescu, mergem doar până în șaua Piatra tăiată, să vedem Gâlcescu de sus, o vreme mergem orbește, ceață deasă, dezvelirea căldărilor Mândra și Roșiile, ceață în rest, două lumi, șotron













printre nori și cețuri, turma de oi și câinii de stână, emoții și cehi, urcuș și tunete din stânga, priveliște din șaua piatra tăiată, retur rapid, emoții la câinii de stână, frică contagioasă, demotivare, nori, vânt, viteză, picături, echipare, ploaie, ploaie torențială, grindină, poteca pârâu, vânt, rafale de ploaie, iar rafale, mai puternic, mai slab, coborârea spre Mândra, vânt să te doboare, ploaie, abrupt, pietre, corturi, ploaie, furtună, ploaie, liniștire, ciripituri, țoale la uscat, umezeală, somn, trezire sub cețuri călătoare și vânt, împachetare, uscare manuală a corturilor, coborîș din piatră-n piatră, Roșiile, Zănoaga stânei, mormoloci, flori, văcuța moartă, poteca pe lângă râu, Refugiul agățat, nenea care are grijă de refugiu, poveste interesantă, coborârea prin pădure, ciocănitoarea și buhă mică, baraj, drum forestier, frăguțe, clipe, groapa seacă, ciorbă de fasole.















Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...