Viața e ciudată

Nu încetez să mă mir de cum se schimbă uneori situațiile, lucrurile. Și ce dezvoltări ulterioare poate avea un fapt nesemnificativ. Voi detalia în altă zi asta.
Valabil și opusul, adică uneori se întâmplă lucruri nasoale, grave (gen Colectiv), urmate de un fel de cutremure și dezvăluiri, iar apoi, după un timp - iată, un an și un pic - totul se duce pe apa sâmbetei, corupția triumfă și țopăie și râde peste cadavre. Și descoperim că noi, cei rămași, ne dovedim a fi niște cadavre vii. Da, când sistemul însuși e corupt până în măduva oaselor, e logic să putrezească totul iar bietele celule albe care se zbat și încearcă să vindece, să repare, sunt neputincioase. Asta se întâmplă când lupul ajunge paznic la oi.

La dracu' cu sistemul lor! Păcat numai că nu prea avem ce alt sistem să punem în loc. Păcar că oamenii sunt atât de limitați până la limita propriului nas ăncât nu pot gândi puțin în afara propriei persoane și bunăstări cu orice preț. Pentru că aici nici măcar nu e vorba de legea junglei, pentru că acolo e vorba doar de legea celui mai puternic, or la oameni, e vorba de legea celui bogat. Pe care altfel unul mai solid l-ar călca în picioare și ar șterge cu el pe jos. Or banul nu e egal putere DECÂT pentru că așa credem noi și pentru că ne închinăm lui...