Parcă am frisoane când mă gândesc că gata. Când veneam dimineața spre Universitate, de la galeriile Orizont, mă gândeam cu jale că e ultima dimineață când vin în centru, când pot să îmi iau o cafea bună de la vreunul dintre cele 3-4 locuri plăcute de unde puteam să îmi iau cafeaua... Că iar o să treacă luni până o să mai ajung prin centru... Că străduțele și casele vechi, alternativele pentru șoselele aglomerate pentru când voiam s-o iau pe jos acasă nu-mi vor mai fi în drum... Că drumul în sine va dura mult mai mult... Că iar o să am mult stres, mult de muncă, haos...
Îmi stă pe creier și porcăria asta de sistem informatical asigurărilor sociale de sănătate care nu s-a reparat nici azi, deci nu am putut să o duc pe mama la medic nici azi... Și ea face febră în continuare...
Îmi strâng cu jale mărunțișurile adunate prin cutii, pe birou...
Și am emoții. Că de mâine începe o nouă etapă. Uf!
Îmi stă pe creier și porcăria asta de sistem informatical asigurărilor sociale de sănătate care nu s-a reparat nici azi, deci nu am putut să o duc pe mama la medic nici azi... Și ea face febră în continuare...
Îmi strâng cu jale mărunțișurile adunate prin cutii, pe birou...
Și am emoții. Că de mâine începe o nouă etapă. Uf!
Comentarii