Din 2016 pusesem ochii pe excursia cu Terra, cu trenul, de pe 7 ianuarie, pe traseul Predeal - La Crăcănel - cabana Forban - cabana Diham - Poiana Izvoarelor - Gura Diham - Bușteni. Doar că de pe 1 ianuarie m-a pălit grav viroza, răceala, gripa, ce-o fi fost, de am zăcut vreo 2 zile fără să scot nasul din casă. Apoi marți mi-am făcut curaj să ies până la sală să mă dezmorțesc cu o mică biciclare și o saună - am profitat că nu era mai nimeni ca să nu contaminez oameni. Apoi back home ți zăcut în continuare. Abia pe joi am început să mă simt mai bine, iar vineri am fost sigură că e ok să merg pe frigul și viscolul anunțate în excursie.
Așa că sâmbătă cu noaptea-n cap eram la gară, unde era mai frig ca afară. Ne-am adunat vreme de jumătate de oră cu toți temerarii Terra și am năpădit trenul.
În tren cam friguț... De pe la Ploiești s-a mai umplut, parcă s-a mai și încălzit nițel. Era și un grup care a cântat în tren, apoi și un nene cu acordeonul care a cutreierat trenul.
De pe la Sinaia am văzut cum prin gară, pe peron, sufla vântul și viscolea zăpada... Ceea ce ne-a așteptat și în gara Predeal. Răzvan ne-a organizat și ne-a suit în taxiuri până la Crăcănel. Acolo ne-am regrupat și am pornit prin zăpada de poveste, într-un decor de basm, către Forban, baza de antrenament a clubului Steaua București. Am merg prin pădure, apoi, către Forban, am ieșit la lumină - a apărut și soarele printre fulgi.
În dreptul bazei de antrenament a clubului Steaua ne-am intersectat cu câțiva sportivi care își făceau alergarea de dimineață și cu o liotă de copilași care se dădeau cu săniuțele. Aici am văzut că grupului nostru i s-a alipit un câine negru foarte fericit să alerge prin zăpadă - ne-a însoțit până la Diham.
Am mers și am mers prin peisajul mirific mult și bine, am dat și de o porțiune unde ne-a suflat vântul strașnic, de ne-am blindat cât am putut dar tot ne-a mai înghețat una-alta (degete, nas, fund, după posibilități).
Am ajuns în jur de 12:30 la cabana Diham (ceva mai devreme decât estimase inițial Răzvan), dar ne-am suprapus cu ora de masă a copiilor aflați în tabără la cabană. Dar după am luat și noi prânzul. Eu m-am orientat spre deja știuta de data trecută ciorbă de burtă, un ceai și un sandwich din rezervele strategice. Răzvan ne-a anunțat că din discuțiile cu cabanierii aflase că în ziua respectivă nu venise nimeni de la cabana Poiana Izvoarelor, deci nu exista potecă făcută, în plus și cabana era închisă, așa că a renunțat la acest obiectiv, urmând să ne îndreptăm direct spre Gura Diham.
Am pornit pe traseul deja știut, dar arătând cu totul altfel față de acum o lună. Zăpadă, multă zăpadă, monom și mers ușor, ca să fie ok pentru toată lumea.
Am ajuns la Gura Diham pe lumină, la 16:20. Aici după discuții și parlamentări, unii au rămas la Gura Diham să mănânce, alții au plecat mai departe, în Bușteni, cu oră de regrupare în gara din Bușteni pentru tren. Am pornit spre Bușteni, în ideea să scăpăm de drumul viscolit până la Bușteni din prima și apoi să ne relaxăm la căldurică într-o bodegă oarecare din Bușteni până la tren.
Zis și făcut. M-am bucurat că am scăpat de viscoleala destul de puternică de până la Bușteni. Partea proastă a fost că vântul bătea tare și rece și în Bușteni. Flori își amintea de o bodegă cu recomandări bune, La Turcu, dar nu era sigură că era în Bușteni. Am intrat undeva într-un magazin să vedem pe telefon dacă e sau nu în Bușteni, verdictul a fost da, așa că am mers mai departe și la cinci pași mai încolo am văzut firma. Era o bodeguță obscură. Am intrat, am comandat. Mai era o singură masă ocupată și oamenii stăteau cam îmbrăcați. Inițial nu ni s-a părut foarte frig, că față de afară era ok, dar pe parcurs am văzut că era frig oricum, și niciun semn să ne încălzim. Aveau două calorifere dar la cele -17 grade cu vânt nu făceau față. Flori și-a comandat bragă și specialitatea casei - pastramă de berbecuț cu cârnăciori de berbecuț pe pat de murături si o mămăliguță. Eu, văzând 35 lei pentru asta, am preferat din meniu pastrama de berbecuț simplă, la 14 lei, mămăliguță, un vin fiert și o cafea turcească. Cafeaua și vinul bune, foarte bune. Pastrama mi-a plăcut, sosul usturoiat și condimentat cu mirodenii mi-a plăcut mult - mai puțin zgârciurile, noroc că nu toate bucățiile erau zgârcioase. Flori în schimb n-a fost deloc încântată, i-au plăcut cârnăciorii dar pastrama nu, braga, fiind rece și noi înghețate, nu i-a picat bine... Am decis că terminăm, plătim și fugim alături, la casa Ancuța sau cam așa ceva, să ne încălzim. Un aspect discutabil a fost la porții. Practic, eu cu pastrama mea am fost mult avantajată - am avut aceleați ingrediente și aproximativ același gramaj, mai puțin cârnații, și am plătit mai puțin. Și chiar dacă luai o porție de pastramă și una de cârnați ieșeai la 14+14lei, deci oricum sub cei 35 ai specialității combinate.
Am intrat la Casa Ancuței, unde din fericire era cald și bine. Am băut un vin fiert (aici mai scump și mai puțin gustos), dar ne-am încălzit suficient cât să ne simțim bine și să ne apuce somnul.
S-a făcut ora de plecare așa că ne-am împachetat pentru ieșit în frig și ne-am dus la gară. Am traversat pe una dintre pasarelele peste DN, am mai făcut câțiva pași și am fost în gară. Trenul n-a avut întârziere, a fost la fel de „bine” încălzit ca la venire, dar a fost ok.
Așa că sâmbătă cu noaptea-n cap eram la gară, unde era mai frig ca afară. Ne-am adunat vreme de jumătate de oră cu toți temerarii Terra și am năpădit trenul.
În tren cam friguț... De pe la Ploiești s-a mai umplut, parcă s-a mai și încălzit nițel. Era și un grup care a cântat în tren, apoi și un nene cu acordeonul care a cutreierat trenul.
Am mers și am mers prin peisajul mirific mult și bine, am dat și de o porțiune unde ne-a suflat vântul strașnic, de ne-am blindat cât am putut dar tot ne-a mai înghețat una-alta (degete, nas, fund, după posibilități).
Am ajuns în jur de 12:30 la cabana Diham (ceva mai devreme decât estimase inițial Răzvan), dar ne-am suprapus cu ora de masă a copiilor aflați în tabără la cabană. Dar după am luat și noi prânzul. Eu m-am orientat spre deja știuta de data trecută ciorbă de burtă, un ceai și un sandwich din rezervele strategice. Răzvan ne-a anunțat că din discuțiile cu cabanierii aflase că în ziua respectivă nu venise nimeni de la cabana Poiana Izvoarelor, deci nu exista potecă făcută, în plus și cabana era închisă, așa că a renunțat la acest obiectiv, urmând să ne îndreptăm direct spre Gura Diham.
Am pornit pe traseul deja știut, dar arătând cu totul altfel față de acum o lună. Zăpadă, multă zăpadă, monom și mers ușor, ca să fie ok pentru toată lumea.
Am ajuns la Gura Diham pe lumină, la 16:20. Aici după discuții și parlamentări, unii au rămas la Gura Diham să mănânce, alții au plecat mai departe, în Bușteni, cu oră de regrupare în gara din Bușteni pentru tren. Am pornit spre Bușteni, în ideea să scăpăm de drumul viscolit până la Bușteni din prima și apoi să ne relaxăm la căldurică într-o bodegă oarecare din Bușteni până la tren.
Zis și făcut. M-am bucurat că am scăpat de viscoleala destul de puternică de până la Bușteni. Partea proastă a fost că vântul bătea tare și rece și în Bușteni. Flori își amintea de o bodegă cu recomandări bune, La Turcu, dar nu era sigură că era în Bușteni. Am intrat undeva într-un magazin să vedem pe telefon dacă e sau nu în Bușteni, verdictul a fost da, așa că am mers mai departe și la cinci pași mai încolo am văzut firma. Era o bodeguță obscură. Am intrat, am comandat. Mai era o singură masă ocupată și oamenii stăteau cam îmbrăcați. Inițial nu ni s-a părut foarte frig, că față de afară era ok, dar pe parcurs am văzut că era frig oricum, și niciun semn să ne încălzim. Aveau două calorifere dar la cele -17 grade cu vânt nu făceau față. Flori și-a comandat bragă și specialitatea casei - pastramă de berbecuț cu cârnăciori de berbecuț pe pat de murături si o mămăliguță. Eu, văzând 35 lei pentru asta, am preferat din meniu pastrama de berbecuț simplă, la 14 lei, mămăliguță, un vin fiert și o cafea turcească. Cafeaua și vinul bune, foarte bune. Pastrama mi-a plăcut, sosul usturoiat și condimentat cu mirodenii mi-a plăcut mult - mai puțin zgârciurile, noroc că nu toate bucățiile erau zgârcioase. Flori în schimb n-a fost deloc încântată, i-au plăcut cârnăciorii dar pastrama nu, braga, fiind rece și noi înghețate, nu i-a picat bine... Am decis că terminăm, plătim și fugim alături, la casa Ancuța sau cam așa ceva, să ne încălzim. Un aspect discutabil a fost la porții. Practic, eu cu pastrama mea am fost mult avantajată - am avut aceleați ingrediente și aproximativ același gramaj, mai puțin cârnații, și am plătit mai puțin. Și chiar dacă luai o porție de pastramă și una de cârnați ieșeai la 14+14lei, deci oricum sub cei 35 ai specialității combinate.
Am intrat la Casa Ancuței, unde din fericire era cald și bine. Am băut un vin fiert (aici mai scump și mai puțin gustos), dar ne-am încălzit suficient cât să ne simțim bine și să ne apuce somnul.
S-a făcut ora de plecare așa că ne-am împachetat pentru ieșit în frig și ne-am dus la gară. Am traversat pe una dintre pasarelele peste DN, am mai făcut câțiva pași și am fost în gară. Trenul n-a avut întârziere, a fost la fel de „bine” încălzit ca la venire, dar a fost ok.
Comentarii