Dileme, trileme, dubii și întrebări existențiale sau Sănătatea-i mai bună decât toate

Mda. Ce se poate întâmpla când tot traficul și străzile sunt blocate de nămeți iar totul arată că mizeria se va prelungi mult încolo, până prin martie, poate? Păi multe. toate. orice. Și în momentul ăla îți blestemi toate zilele, lenea, comoditatea, îți reconsideri opțiunile, te întrebi ce mama naibii poți să faci...
Pe scurt, de ieri maică-mi i s-a umflat falca. De la unul dintre ultimii dinți pe care-i mai are. Așa că începem să ne întrebăm ce facem, cum procedăm. Primul impuls, să sunăm la dentistul nostru, e pensionat omul, dar poate o reșetă pentru antibiotice poate să mai prescrie. Doar că e târziu și nu e de sunat în toiul nopții, e pe dimineață de făcut operațiunea. Dacă doamne ferește o fi plecat din București, se cheamă că am îmbulinat-o. Că policlinica noastră e policlinica 10, de pe strada Washington - deci o călătorie superbă prin nămeți. Plus că nu ne-am activat mizeria aia de card de sănătate. Deci implicit trebuie să stăm la coadă la urgențe să prindem un doctor (ca puțin probabil să fie liber vreun alt medic fix dimineața când am ajunge noi cu taxiul prin nămeți) printre oameni gripați ca să activeze și cardul și să scrie o rețetă pentru antibiotic.
Partea bună e că dentistul nostru e în oraș. Doar că e depărtișor, pe niște străduțe troienite, se ajunge cu mai multe mijloace de transport, cu schimbare la Domenii. Aș ajunge acolo, dar după serviciu, ca să iau prescripția de antibiotic și apoi să îl și iau. O plăcere.
Și, desigur, în momentul ăsta nu pot să nu mă gândesc la cât de nașpa e să fii pensionar, la 76 de ani, frunză-n vânt, șubred... Și fix când e mai nasoală vremea ți se întâmplă chestii nasoale, iar sistemul e așa de user-friendly. Mă gândeam că poate opțiunea cu abonament la una dintre marile clinici private ar fi mai brează. Dar numai ce-am făcut un research pe net și mi s-a făcut părul măciucă - că taman abonat fiind ești mai prost tratat, ai de așteptat o grămadă până să îți facă vreo programare, multe chestii utile sunt „cu reducere” iar cele gratuite sunt mai rar accesate. Adică frecție. Of, fir-ar să fie!