Dincolo de zbaterile personale ale fiecăruia dintre noi, care ne ocupă tot timpul, se petrec lucruri de care habar nu avem, dar care ne pot influența dramatic (în mod rău sau bun) viața.
Bunăoară corupția, draga de ea. Cum-necum cu voia sau fără, fiecare am avut de-a face într-un fel sau altul cu ea. Pornind de la un banal copiat, sau o șpăguță, o atenție, o măslină ca să meargă osiile aparatului de stat mai ușor (la o administrație financiară, la un doctor sau asistentă, un cadou învățătoarei, mărunțișuri...) Ne-am obișnuit cu ea. E un rău știut, cu care ni se pare firesc să conviețuim. Ne lamentăm, ne plângem și... ne conformăm. Sigur, sunt și excepții, dar, vorba aceea, ești excepție până îți ajunge cuțitul la os, atunci te mai gândești, ori faci scandal monstru (cu riscurile aferente), ori strângi din dinți și... faci o excepție. Doar de data asta, că ești în corzi.
Dar dincolo de asta, adunată și cumulată și coroborată cu inconștiența și nepăsarea, corupția, când cumulul ăsta depășește orice limită... poate deveni crimă. Nimeni nu e de vină, dar fiecare are partea sa de vină. Primul și cel mai recent exemplu este Colectiv. O șpagă la verificări și autorizații, o economie la nu știu ce, o gafă, un loc periculos, cu ieșirea incredibil de proastă... un mare ghinion... și gata tragedia. Și parcă nu era destul, după, pentru că obiectivul presei era pe răniții și muribunzii din tragedie, a explodat bomba corupției în spitale și a substanțelor dezinfectante egale cu apă de ploaie, a infecțiilor de spital mortale.
S-a făcut vâlvă, s-au întâmplat lucruri, dar nimic nu s-a schimbat. A fost un mic face-lifting de imagine, dar corupția a rămas la locul ei și face același lucru. și la protecția contra incendiilor, și la spitale. Banul să trăiască!
Acum am găsit pe biziday un reportaj (dintr-o serie, de care evident că nu știam) care trage un mare semnal de alarmă legat de autostrada Sibiu-Orăștie. E cutremurător! Și da, există clar un mare pericol. Și puțini știu de el, și autoritățile le zic că bateți câmpii, totul e în regulă, dormiți liniștiți. Asta până la momentul Z, când se va fi întâmplat vreo tragedie, Doamne ferește! Când vor ieși la iveală incompetențe, inconștiențe, corupție și alte minunății. Citiți și.. dacă puteți, evitați porțiunea ăn cauză - la Aciliu, la traversarea dealului Bucium. Just in case. Că nu se știe când o s-o ia masiv la vale.
Și din gama despre Corupție, am mai găsit un articol interesant, care pune punctul pe un i explicând de ce corupție, de ce ne bălăcim atât de până în gât în mocirla asta oriental-șpăgărească-coruptă și nu mai ieșim din ea. Mi se pare chiar o explicație pertinentă. Probabil nu e adevărul absolut, cum nicio teorie nu e, dar aruncă o lumină puternică asupra subiectului.
Suntem, există, trăim într-o lume, într-un context, într-o epocă, tributari unor scheme și cutume, unor modele de gândire, unor comportamente de grup și individuale. Probabil nu e o lume mai coruptă ca mai demult, poate doar altfel (să ne gândim bunăoară la feudalism, la fanarioți, la boieri...) nedreptăți au fost mereu, aceleași sau altele... Ce s-a păstrat, pare-mi-se, e atitudinea supusă a omului în fața nedreptăților și a opresiunii. Capul plecat sabia nu-l taie. Și așa opresiunea, nedreptatea, triumfă mereu, de secole... Cei puțini îi conduc pe cei mulți după voia lor, și sungura speranță a celor mulți e ca cei puțini să fie oameni buni, cu viziune, care să urmărească nu doar binele propriu, ci și binele general. Ghinion!
Bunăoară corupția, draga de ea. Cum-necum cu voia sau fără, fiecare am avut de-a face într-un fel sau altul cu ea. Pornind de la un banal copiat, sau o șpăguță, o atenție, o măslină ca să meargă osiile aparatului de stat mai ușor (la o administrație financiară, la un doctor sau asistentă, un cadou învățătoarei, mărunțișuri...) Ne-am obișnuit cu ea. E un rău știut, cu care ni se pare firesc să conviețuim. Ne lamentăm, ne plângem și... ne conformăm. Sigur, sunt și excepții, dar, vorba aceea, ești excepție până îți ajunge cuțitul la os, atunci te mai gândești, ori faci scandal monstru (cu riscurile aferente), ori strângi din dinți și... faci o excepție. Doar de data asta, că ești în corzi.
Dar dincolo de asta, adunată și cumulată și coroborată cu inconștiența și nepăsarea, corupția, când cumulul ăsta depășește orice limită... poate deveni crimă. Nimeni nu e de vină, dar fiecare are partea sa de vină. Primul și cel mai recent exemplu este Colectiv. O șpagă la verificări și autorizații, o economie la nu știu ce, o gafă, un loc periculos, cu ieșirea incredibil de proastă... un mare ghinion... și gata tragedia. Și parcă nu era destul, după, pentru că obiectivul presei era pe răniții și muribunzii din tragedie, a explodat bomba corupției în spitale și a substanțelor dezinfectante egale cu apă de ploaie, a infecțiilor de spital mortale.
S-a făcut vâlvă, s-au întâmplat lucruri, dar nimic nu s-a schimbat. A fost un mic face-lifting de imagine, dar corupția a rămas la locul ei și face același lucru. și la protecția contra incendiilor, și la spitale. Banul să trăiască!
Acum am găsit pe biziday un reportaj (dintr-o serie, de care evident că nu știam) care trage un mare semnal de alarmă legat de autostrada Sibiu-Orăștie. E cutremurător! Și da, există clar un mare pericol. Și puțini știu de el, și autoritățile le zic că bateți câmpii, totul e în regulă, dormiți liniștiți. Asta până la momentul Z, când se va fi întâmplat vreo tragedie, Doamne ferește! Când vor ieși la iveală incompetențe, inconștiențe, corupție și alte minunății. Citiți și.. dacă puteți, evitați porțiunea ăn cauză - la Aciliu, la traversarea dealului Bucium. Just in case. Că nu se știe când o s-o ia masiv la vale.
Și din gama despre Corupție, am mai găsit un articol interesant, care pune punctul pe un i explicând de ce corupție, de ce ne bălăcim atât de până în gât în mocirla asta oriental-șpăgărească-coruptă și nu mai ieșim din ea. Mi se pare chiar o explicație pertinentă. Probabil nu e adevărul absolut, cum nicio teorie nu e, dar aruncă o lumină puternică asupra subiectului.
Suntem, există, trăim într-o lume, într-un context, într-o epocă, tributari unor scheme și cutume, unor modele de gândire, unor comportamente de grup și individuale. Probabil nu e o lume mai coruptă ca mai demult, poate doar altfel (să ne gândim bunăoară la feudalism, la fanarioți, la boieri...) nedreptăți au fost mereu, aceleași sau altele... Ce s-a păstrat, pare-mi-se, e atitudinea supusă a omului în fața nedreptăților și a opresiunii. Capul plecat sabia nu-l taie. Și așa opresiunea, nedreptatea, triumfă mereu, de secole... Cei puțini îi conduc pe cei mulți după voia lor, și sungura speranță a celor mulți e ca cei puțini să fie oameni buni, cu viziune, care să urmărească nu doar binele propriu, ci și binele general. Ghinion!
Comentarii