Treceți la conținutul principal

Teorii

Azi nu știu cum s-a nimerit că iar am nimerit peste nește teorii nutriționiste. Cel mai tare ma amuză e că în general teoriile tind să se grupeze pe trenduri, care de altfel se bat cap în cap.
O să vorbesc aici doar ce cele ce s-au nimerit sa treaca prin feed-ul meu azi și vineri.
Un nene, Alexandru Popa, are, ca tot omul, o teorie. Atât cât am apucat să citesc, omul spune unele chestii de bun simț (cum că un corp de om care face sport poate să aibă același număr de kilograme sau mai mult decât unul ce nu face sport, dar mușchii vor fi tonifiați și va arăta mai bine), altele la inspirația proprie. Omul zicea cum că, pentru a slăbi, ar trebui la început să scazi drastic rău ce consumi (n-am ajuns încă să citesc până la care moment mai exact), iar apoi să începi să consumi din ce în ce mai mult, ca să nu pornească corpus să intre în alertă și să înceapă să facă provizii pentru zile negre. Aici trebuie să îmi pun cenușă în cap că n-am citit toată teoria, m-am întrerupt și nu am mai revenit. Asta a fost lectura de vineri.
Azi am dat mai întâi peste interviul cu dr. Simona Tivadar, care aduce o perspectivă nouă asupra unui subiect considerat pe scară largă ca un adevăr: detoxifierea. Și iată că doamna doctor ne dă cu firma-n cap și ne zice că nu există detoxifiere-minune, ci doar stil de viață sănătos versus stil de viață nesănătos și haotic.
Și încă o abordare, despre care încă nu mă pot pronunța, pentru că pare o chestie extremă iar eu nu iubesc extremele - teoriile d-nei Galina Șatalova - medic neurochirurg, dar care a abordat mai multe experimente în ce privește alimentația și necesitățile organismului uman. Nu am priceput cum a ajuns de la neurochirurgie la nutriție, dar oricum, a avut o viață palpitantă și a emis niște teorii interesante.
Pe scurt, dânsa afirma că pentru funcționare, supraviețuire și auto-vindecare, corpul uman trebuie să consume mult mult mai puțin decât susțin toate științele și opinia publică. Ba chiar că excesul în loc să hrănească suplimentar corpul, îl obosește și îl îmbolnăvește. Și că omul e vegan, frugivor, d-astea. Deci și puțin, și fără carne de orice fel, lactate și fără preparare prin foc. Și că 1 litru de apă pe zi, în condițiile alimentației propuse de dânsa este mai mult decât suficient, chiar în condiții extreme (ultramaraton prin deșert).
Well, deci ce să mai zici, ce să mai crezi? Ce vrei și ce te coafează, că oricum asta facem dintotdeauna. Rămâne însă interesant cum oamenii pot susține cele mai contrare teorii, și fiecare să se bazeze pe argumente. Dar care o fi adevărul... bună întrebare!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...