Și cum mi-am propus să nu mai las să treacă timp să se aștearnă praful și uitarea pe întâmplări... iată scriu, aproape live, relatări de la micul picnic - căruia îi prevăd un mare viitor - prevăzut pentru duminica asta minunată de 3 aprilie. S-a iscat vumva ideea mai în glumă mai în serios, de a purcede la un picnic pe lista de discuții a fidelilor adepți ai excursiilor cu Terra. Și cineva a luat-o în serios și a zis păi ia chiar să facem asta. Rucsandra. Și, ca toate ideile bine, a prins rădăcini, lumea a percutat și s-a întâmplat. A fost cu permutare le locație, că întâi se vorbea de Mogoșoaia... în cele din urmă, cu ajutorul prognozei, am ajuns la Tineretului...
Devi iată-ne la 12 la ieșirea de la Brâncoveanu, adunându-ne ușor,ușor. Care după excursia la Constanța, care după băute... deci majoritar loviți în aripă. Dar soarele ne-a înviorat sau măcar ideea de a moțăi pe o pătură, pe iarbă, la aer și la soare. După o siestă la gura metroului pe băncuțele de lângă taverna racilor ambulantă în așteptsrea întârziaților, am pornit-o prin orășelul copiilor către lac. Ne-am aprovizionat cu de-ale gurii și, după ce ne-a ajuns din urmă și Andrei, am ajuns la lac, ne-am întins păturile pe un versant însorit și am început prin a hali ce ne luaserăm, apoi am stins cu beri. După care soarele ne încălzea... ne cam trăgea la somn... a ajuns și Mihaela cât să ne vadă, să schimbăm câteva vorbe șiapoi să plece mai departe... era așa de bine și plăcut la soare... a ajuns în cele din urmă și Elena cu Dominika... numai bine că eu mă căram. Au fost multe caterinci, ce mai, super atmosferă!
Cum am zis prevăd un mare viitor ideii de picnic!
A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
Comentarii