A doua zi dimineața am mâncat micul dejun la pensiune, ca bufet
suedez, și cum toate erau prea bune, am cam băgat în noi. Apoi, ca să
digerăm mai bine, am purces spre mănăstrirea Sâmbăta - care era foarte
aproape. Acolo era plin de lume dar majoritari erau soldați - am văzut o
sumedenie de transportoare parcate.
Pe la 11 am pornit spre Șinca Veche Acolo frumos, totul înverzit... grota era cum o știam, la fel de spectaculoasă. Am urcat toate treptele pe toate părțile din jurul grotei, am descoperit furnici gigant, cărăbuși diverși...
De la Șinca ne-am dus spre un restaurant din zona Racoș, unde, de frica așteptatului, am comandat dinainte care ce meniu voia. Și au fost fantasctic de prompți - cum am ajuns și ne-am așezat la masă au și început să vină supele. A fost chiar un record timpul în care am terminat cu masa.
Apoi ne-am îndreptat spre Racoș. Ne-am dat jos din microbuz. Cum nu era cine știe ce semnalizat pe unde să o iei, Andrei a căutat un localnic, dar pe moment era cam pustiu. Din fericire erau niște neni care scoteau o căruță din curte, ne-au zis să o luă în sus pe deal și să urmăm drumul. Din vârful pantei urma să vedem și zona interesantă. Așa a fost. De acolo am văzut un țugui mare și pietros ieșind din sol, Cum atmosfera era cam a ploaie, ne-am luat și care ce-avea de ploaie.
Am urcat ce am urcat pe colinele verzi, pe lângă o turmă de oi vesele din rasa celor cu fețe negre. Am ajuns la un panou indicator la intrarea în perimetrul fostului vulcan și ne-am documentat ce și cum. Am intrat și ne-am trezit într-o altă lume, un peisaj cam de pe Marte.
A pornit și ploaia, la început ușurică, apoi chiar zdravănă. Asta ne-a cam grăbit, am scurtat sesiunile foto. A rămas să ieșim din craterul cu domul vulcanic din mijloc și să căutăm lacul de smarald. Am ieșit, am dat un oarecare ocol pe lângă antene... apoi am ieșit la marginea craterului, ca să vedem de sus. Frumusețea priveliștii, așa stranie, era copleșitoare. N-am să pun pozele mele proaste cu telefonul, aștept să pună alții, dintre cei cu aparate foto mișto și să preiau de la ei o poză care să fie cât mai aproape de realitate. Contrastul dintre roșul vulcanic și verdele copacilor crescuți în crater... Domul roșiatic și impunător...
Am găsit în scurt timp și lacul, într-o fostă carieră. Contrast feeric între roca roșiatic-negricioasă și verdele lacului. Orăcăit de broaște. S-a oprit și ploaia și a dat o geană de soare. Am făcut poze și ne-am îndreptat spre sat, ca să încercăm să vizităm castelul Sukosd-Bethlen.
Am avut noroc, l-am vizitat și ne-a plăcut mult, ne-a povestit destule lucruri interesante și doamna care ne-a îndrumat prin castel.
Și ne gândeam - uite o localitate mică, dar care are o grămadă de chestii interesante și de vizitat așa dintr-un foc.. dar nu prea promovată, doar să afli de la alții, de pe bloguri de călătorii ca să știi că, dacă ai drum prin zonă, poți vizita și vulcanul, și lacul, și coloanele de bazalt. și castelul...
A fost ultimul obiectiv pe ordinea de zi, de-aici am mers spre Brașov și apoi pe Valea Prahovei către București.
Pe la 11 am pornit spre Șinca Veche Acolo frumos, totul înverzit... grota era cum o știam, la fel de spectaculoasă. Am urcat toate treptele pe toate părțile din jurul grotei, am descoperit furnici gigant, cărăbuși diverși...
De la Șinca ne-am dus spre un restaurant din zona Racoș, unde, de frica așteptatului, am comandat dinainte care ce meniu voia. Și au fost fantasctic de prompți - cum am ajuns și ne-am așezat la masă au și început să vină supele. A fost chiar un record timpul în care am terminat cu masa.
Apoi ne-am îndreptat spre Racoș. Ne-am dat jos din microbuz. Cum nu era cine știe ce semnalizat pe unde să o iei, Andrei a căutat un localnic, dar pe moment era cam pustiu. Din fericire erau niște neni care scoteau o căruță din curte, ne-au zis să o luă în sus pe deal și să urmăm drumul. Din vârful pantei urma să vedem și zona interesantă. Așa a fost. De acolo am văzut un țugui mare și pietros ieșind din sol, Cum atmosfera era cam a ploaie, ne-am luat și care ce-avea de ploaie.
Am urcat ce am urcat pe colinele verzi, pe lângă o turmă de oi vesele din rasa celor cu fețe negre. Am ajuns la un panou indicator la intrarea în perimetrul fostului vulcan și ne-am documentat ce și cum. Am intrat și ne-am trezit într-o altă lume, un peisaj cam de pe Marte.
A pornit și ploaia, la început ușurică, apoi chiar zdravănă. Asta ne-a cam grăbit, am scurtat sesiunile foto. A rămas să ieșim din craterul cu domul vulcanic din mijloc și să căutăm lacul de smarald. Am ieșit, am dat un oarecare ocol pe lângă antene... apoi am ieșit la marginea craterului, ca să vedem de sus. Frumusețea priveliștii, așa stranie, era copleșitoare. N-am să pun pozele mele proaste cu telefonul, aștept să pună alții, dintre cei cu aparate foto mișto și să preiau de la ei o poză care să fie cât mai aproape de realitate. Contrastul dintre roșul vulcanic și verdele copacilor crescuți în crater... Domul roșiatic și impunător...
Am găsit în scurt timp și lacul, într-o fostă carieră. Contrast feeric între roca roșiatic-negricioasă și verdele lacului. Orăcăit de broaște. S-a oprit și ploaia și a dat o geană de soare. Am făcut poze și ne-am îndreptat spre sat, ca să încercăm să vizităm castelul Sukosd-Bethlen.
Am avut noroc, l-am vizitat și ne-a plăcut mult, ne-a povestit destule lucruri interesante și doamna care ne-a îndrumat prin castel.
Și ne gândeam - uite o localitate mică, dar care are o grămadă de chestii interesante și de vizitat așa dintr-un foc.. dar nu prea promovată, doar să afli de la alții, de pe bloguri de călătorii ca să știi că, dacă ai drum prin zonă, poți vizita și vulcanul, și lacul, și coloanele de bazalt. și castelul...
A fost ultimul obiectiv pe ordinea de zi, de-aici am mers spre Brașov și apoi pe Valea Prahovei către București.
Comentarii