Treceți la conținutul principal

Ce Panam(e)a

Micul jurnalist frustrat din mine s-a activat la știrile despre mașinațiunile financiare denumite generic „Panama Papers”. Da, s-au scurs niște informații... bănuiesc că oricum semi-controlat de către cineva. Adică despre cine trebuie, cu victimele colaterale de rigoare. Că doar n-or fi doar ăia, ce credeți? Și aia nu e singura firmă care face astfel de lucruri, nu?
Și așa se confirmă ce se spunea de multă vreme despre, să zicem, Frank Timiș, omul Roșia Montană, superbogatul infractor internațional. Daaar... Cum zice și drăguța firmă de consultanță... Nu au făcut nimic ilegal! Că doar de aia au firmă de consultanță, în pana mea! Ca să meargă pe căile gri, la limita între a ce este reglementat și ce nu este. E vorba de a ocoli legea și a feri bănuții de răul fiscului. Doar că dacă nu s-a scris în lege să această ocolire e evaziune fiscală - DEȘI ESTE EVAZIUNE FISCALĂ majoră - pentru că deh, nu s-au gândit la asta, sau că au lăsat-o așa special ca să se poată sări gardul pe acolo - arunci, din punct de vedere legal, chipurile nu ar fi infracțiune.
So, în traducere liberă, dacă ești bogat, poți să ocolești legea și să ți-i ferești de taxe și impozite în mod aproximativ legal, cu ajutorul băieților isteți gen Mossack Fonseca. Dacă ești, ca mine, cititorule, un om obișnuit, prea sărac ca să poți plăti o firmă de șmecheri, vei fi ultra impozitat pe banii tăi oricum puțini, din care și așa de-abia te descurci. Și totul e foarte legal. Și asta e desigur liberte egalite fraternite, democrație.
Mai multe informații despre Panama Papers pe www.riseproject.ro
Acum, ca să ne păstrăm simțul realității, să întoarcem chestiune și pe verso. De ce? Pentru că, în general, toate marile scurgeri de informații, toate mișcările majore economice, politice, armate, se întâmplă pentru că cineva (unii) vor asta, le convine ca acel ceva să se întâmple. Desigur, altora nu le convine. Acei unii și alții se schimbă de la caz la caz. Ei, și întrebarea care poate duce la limpezire, ca în filmele polițiste, este: CUI ÎI E DE FOLOS? Dacă dintre suspecți unul are motivul mai puternic, cel mai probabil ăla e vinovatul.
Partea proastă în treaba asta e că-i întotdeauna multă dezinformare și intoxicare la mijloc - de fapt, strategiile obișnuite pentru a da cu spray în ochi și a muta atenția în altă parte.
Așadar, vedeta incontestabilă a acestui Watergate este Putin, alături de alte celebrități din zona Ucrainei, Chinei, Arabiei Saudite, prim-ministrul Islandei... Deci din partea asta a lumii. Desigur, și niște carteluri criminale. Mulți identificați, dar, din cate am înțeles, destui neidentificați încă. E un pic ciudat că lipsește partea americană din ciorba asta. Probabil ăia sunt abonați la altă firmă, deci vorba aceea, hoțul neprins e negustor cinstit. Așa că, evident, contraofensiva rusă indică CIA ca fiind autoarea actualei scurgeri de informații financiare. Ceea ce desigur, nu e deloc exclus. Că dacă Wikileaks a mușcat de fund administrația americană... totul se plătește, mai ales când e vorba de o rivalitate istorică.
Sunt totuși curioasă ce se va întâmpla mai departe. Cred că, precum și cu Wikileaks, totul se va fâsâi după o vreme, după ce atenția opiniei publice va fi suprasaturată și nimeni n-o să mai vrea să audă de mașinațiunile financiare. Desigur, posibil să se iște multe furtuni în pahare cu apă, dezbateri, mese rotunde, circ, tapaj, poate niște legi noi (maxim!) care oricum vor putea fi ocolite... Să vedem cât de șifonat o să iasă nea Putin șdin treaba asta. Că ăia mai mici, gen Messi, probabil că o să și-o cam ia. Ăia mari, nu prea cred.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...