Zile amestecate. De vineri încoace totul e în continuă schimbare. Vineri am vorbit cu Dog sa ne vedem seara să vorbim de o oportunitate. Am avut mult de lucru, am scăpat de la muncă abia la ora 20:30. Am fost la "La Union", un local miștocuț. Livia și Dog erau deh, ca oamenii dupa muncă, am mai trăncănit despre una-alta. Au apărut apoi Big Blonde cu Șarpe. Am vorbit câte-n stele și în lună, am aflat și mai multe lucruri despre făcutul pâinii, respectiv despre pâinea de casă făcută fără drojdie, ci cu maia. Am aflat si de un blog al unei tipe care se ocupa cu asta... Ce s-ar fi bucurat Alex dacă găseam blogul ăsta când ne agitam noi să facem pâine cât mai naturală... Apoi am trecut la discuția de biznis, la treaba cu asigurările... nu sună rău, am zis că o să mă bag. Deși... marea mea problemă de-acum e că mi-am pierdut motivația. Cât era și Alex, aveam planuri, aveam pentru ce să ne agităm, să ne luăm teren și casă la țară, să ne ocupăm cu grădinăritul, să ajungem la nivelul la care să ne susținem aproape total din ce producem (adică să nu mai avem nevoie să cumpărăm alimente din comerț, de la supermarketuri, ci să producem noi ceea ce ne trebuie, iar restul să luăm de la alți agricultori), să putem face copii care să crească într-un mediu cât mai sănătos și nepoluat... Acum... Visul ăsta nu mai are sens. Și atunci nu mă mai împinge nimic să mă mai agit pentru un viitor concret. Marius și Livia au pentru ce să se agite, pentru ce să lupte. Eu... eu trebuie să arunc la gunoi vechiul vis... și să găsesc alt scop, valabil doar pentru mine. Deocamdată n-am găsit.
Sâmbătă dimineață am cumpărat varză de la Crângași, mă hotărâsem să pun niște varză la murat. Am cărat cu greu vreo 15 kile. Genunchiul cel paradit s-a revoltat, bineînțeles și m-a durut, abia azi m-a mai lăsat. Apoi, la 4:30 m-am întâlnit cu fata care îmi făcuse legătura cu un nene care are nevoie de un site, ne-am dus împreună la sediul dumnealui. Acolo a urmat o discuție lungă și amețitoare, că acolo fiecare dorbea, divaga, fiecare avea idei, în fine, mi-au făcut puțin capul calendar. Dar sper că am reținut lucrurile importante, restul le lămurim pe parcurs. Apoi seara am ajuns la Marius si Livia - și ei sunt acum în apropiere, au un apartament în Chitila. Era pe-acolo și Honk. Întâi am trăncănit iar câte-n lună și în stele, apoi mi-au prezentat și afacerea în care s-au băgat și-n care sunt foarte implicați. Nu e rea treaba. Mă rog, mai am diverse aspecte de clarificat. Probabil mă voi băga și eu în treaba asta, deși știu din start că îmi lipsește motivația finală. Dar... om vedea.
Duminică am zăcut jumătate de zi, în rest am tușit. Aveam și ceva temperatură. N-am ieșit din casă, ca să nu agravez situația, în speranța că va trece mai repede. Nu pot zice c-a trecut, că și astăzi încă tușesc destul. Dar măcar în rest sunt ok. Spre seară m-am apucat să pun varza la murat... am descoperit că butoiașul crăpase... maică-mea s-a dus să cumpere altul, din fericire a și găsit... așa că măcar n-am luat verzele alea degeaba. Și cum de când ne-am mutat înapoi acasă sufrageria arăta ca un depozit, m-am apucat și am mai mutat canapeaua și patul, am exportat în dormitor măsuța cu tv-ul lui alex, asta după ce-am scos de-acolo masa de bucătărie, pe care, evident am dus-o la locul ei, în bucătărie... Oricum, după aceste permutări, măcar sufrageria nu ma arată ca o hală de depozitare și poți în sfârșit să stai pe canapea și să te uiți la tembelizor.
Ieri... muncă multă la serviciu, n-am apucat să mă gândesc deloc la site-ul pentru nenea, doar am verificat dacă există domeniul pe care îl voia... evident că era luat de altcineva... i-am scris, i-am arătat care-s variantele... aștept răspuns. Între timp am găsit cui să vând niște discuri de la ganterele lui alex... că ganterele, dacă tot nu le-a cumpărat nimeni, probabil o să vorbesc, prin Diana, cu Dani de la Veștem, să le ia el, dacă are nevoie (asta era, de altfel, una dintre sugestiile pe care mi le-a lăsat alex în scris... am găsit printre hârtiile lui cu coduri de flash și notițe despre maya două foi pe care le-a scris acum vreo doi ani și ceva, în care îmi spunea ce era al nostru și ce nu în garsonieră, și ce să fac cu anumite lucruri de-ale lui... nu mi-a venit să cred când le-am citit... știu că de multe ori îmi zicea că o să moară tânăr, că dacă o să avem copii, or să crească fără tată... presimțirile astea ale lui l-au făcut să scrie foile astea, să fie acolo, just in case...). Deci m-am întâlnit cu cel care voia discurile, și chiar m-am bucurat când l-am văzut - era un tinerel, student în primii ani, probabil, care le luase pentru uzul personal. Când am pornit calculatorul să încep să lucrez la site-ul lui nenea, găsesc și un e-mail de la o fată care îmi găsise anunțul de pe lucrurigratis, voia patul de o persoană (ăla care acum mă încurcă și ocupă loc degeaba) pentru un vecin fără venituri, căruia i s-a stricat de tot patul și n-are cum să cumpere altul - am vorbit azi cu ea și cât de curând scap de pat, făcând și o faptă bună. Mă bucur foarte tare că o să ajungă la cineva care chiar are mare nevoie.
Lucrăm de 1 decembrie, clar, n-am cum să merg cu gașca la munte. Ce-i drept, nici tusea-răceala și nici genunchiul bulit nu m-ar încuraja să fac o urcare de 7-8 ore până la cabana Turnuri... Dar tare mi-ar fi plăcut să pot. Însă cum toate cele concurează să mă împiedice... asta e. Next time. sănătoși să fim!
Sâmbătă dimineață am cumpărat varză de la Crângași, mă hotărâsem să pun niște varză la murat. Am cărat cu greu vreo 15 kile. Genunchiul cel paradit s-a revoltat, bineînțeles și m-a durut, abia azi m-a mai lăsat. Apoi, la 4:30 m-am întâlnit cu fata care îmi făcuse legătura cu un nene care are nevoie de un site, ne-am dus împreună la sediul dumnealui. Acolo a urmat o discuție lungă și amețitoare, că acolo fiecare dorbea, divaga, fiecare avea idei, în fine, mi-au făcut puțin capul calendar. Dar sper că am reținut lucrurile importante, restul le lămurim pe parcurs. Apoi seara am ajuns la Marius si Livia - și ei sunt acum în apropiere, au un apartament în Chitila. Era pe-acolo și Honk. Întâi am trăncănit iar câte-n lună și în stele, apoi mi-au prezentat și afacerea în care s-au băgat și-n care sunt foarte implicați. Nu e rea treaba. Mă rog, mai am diverse aspecte de clarificat. Probabil mă voi băga și eu în treaba asta, deși știu din start că îmi lipsește motivația finală. Dar... om vedea.
Duminică am zăcut jumătate de zi, în rest am tușit. Aveam și ceva temperatură. N-am ieșit din casă, ca să nu agravez situația, în speranța că va trece mai repede. Nu pot zice c-a trecut, că și astăzi încă tușesc destul. Dar măcar în rest sunt ok. Spre seară m-am apucat să pun varza la murat... am descoperit că butoiașul crăpase... maică-mea s-a dus să cumpere altul, din fericire a și găsit... așa că măcar n-am luat verzele alea degeaba. Și cum de când ne-am mutat înapoi acasă sufrageria arăta ca un depozit, m-am apucat și am mai mutat canapeaua și patul, am exportat în dormitor măsuța cu tv-ul lui alex, asta după ce-am scos de-acolo masa de bucătărie, pe care, evident am dus-o la locul ei, în bucătărie... Oricum, după aceste permutări, măcar sufrageria nu ma arată ca o hală de depozitare și poți în sfârșit să stai pe canapea și să te uiți la tembelizor.
Ieri... muncă multă la serviciu, n-am apucat să mă gândesc deloc la site-ul pentru nenea, doar am verificat dacă există domeniul pe care îl voia... evident că era luat de altcineva... i-am scris, i-am arătat care-s variantele... aștept răspuns. Între timp am găsit cui să vând niște discuri de la ganterele lui alex... că ganterele, dacă tot nu le-a cumpărat nimeni, probabil o să vorbesc, prin Diana, cu Dani de la Veștem, să le ia el, dacă are nevoie (asta era, de altfel, una dintre sugestiile pe care mi le-a lăsat alex în scris... am găsit printre hârtiile lui cu coduri de flash și notițe despre maya două foi pe care le-a scris acum vreo doi ani și ceva, în care îmi spunea ce era al nostru și ce nu în garsonieră, și ce să fac cu anumite lucruri de-ale lui... nu mi-a venit să cred când le-am citit... știu că de multe ori îmi zicea că o să moară tânăr, că dacă o să avem copii, or să crească fără tată... presimțirile astea ale lui l-au făcut să scrie foile astea, să fie acolo, just in case...). Deci m-am întâlnit cu cel care voia discurile, și chiar m-am bucurat când l-am văzut - era un tinerel, student în primii ani, probabil, care le luase pentru uzul personal. Când am pornit calculatorul să încep să lucrez la site-ul lui nenea, găsesc și un e-mail de la o fată care îmi găsise anunțul de pe lucrurigratis, voia patul de o persoană (ăla care acum mă încurcă și ocupă loc degeaba) pentru un vecin fără venituri, căruia i s-a stricat de tot patul și n-are cum să cumpere altul - am vorbit azi cu ea și cât de curând scap de pat, făcând și o faptă bună. Mă bucur foarte tare că o să ajungă la cineva care chiar are mare nevoie.
Lucrăm de 1 decembrie, clar, n-am cum să merg cu gașca la munte. Ce-i drept, nici tusea-răceala și nici genunchiul bulit nu m-ar încuraja să fac o urcare de 7-8 ore până la cabana Turnuri... Dar tare mi-ar fi plăcut să pot. Însă cum toate cele concurează să mă împiedice... asta e. Next time. sănătoși să fim!
Comentarii