Treceți la conținutul principal

O fântână pentru oameni, un vis îndeplinit

Da, fântâna de la Măicănești, ridicată în memoria lui Alex e gata. Astazi a fost sfințită. S-a făcut și un mic parastas.

Am fost puțini. Laurențiu (Sile) și noi, cei veniți cu mașina lui Doru: Doru, Florian, Cristi și eu. Era și normal, după amânările interminabile, am pierdut șirul, câte-au fost? 5? 7? 10? cine mai poate ști? Nu discut cauzele, acum nu mai contează. Bine că s-a făcut! Bine că măcar am reușit să facem un lucru bun, un lucru pe care Alex dorea să îl facă. Restul sunt mărunțișuri. Bine că Doru, fratele lui Alex a fost hotărât să vină, altfel cred că parastasul și sfințirea s-ar fi făcut fără noi. Din păcate, preotul a fost dintre cei aplecați spre ban și mai puțin spre cele cerești, dar... bine că totul s-a terminat cu bine. Bine că oamenii aceia muncitori, cu fețele arse, îmbătrânite prematur de viață grea, și copiii lor sfioși au acum apă și nu mai sunt nevoiți să care apă de la 2 km. Familia Gheorghiță are acum apă în propria curte.






Ideea fântânii și istoria apariției ei le puteți citi aici. http://liubagrecea.blogspot.com/2011/08/fantana-lui-alex.html Iar când primesc poze de la Florian, mai adaug.

Iată și pozele lui Florian:














Comentarii

lucian a spus…
super! ma bucur grozav sa aud ca fantana e gata si folosibila. mi se pare un lucru extrem de util pt. familie...Alex a avut o initiativa de apreciat in acest sens.
armamortală a spus…
Nu te știam nici pe tine, nici pe Alex. Am nimerit aici de pe alt blog.
A durat câteva ore, dar am citit povestea voastră prezentată aici, am citit tot blogul lui Alex, am citit și alte lucruri despre voi doi.

Mi-am dat seama că am câștigat cele 5-6 ore petrecute pe aici. Am pierdut mai mult timp, citind nonsensuri, platitudini, mondenități tâmpite, lucruri care nu spun nimic.

M-a impresionat povestea voastră, am apreciat oamenii, gândirea și modestia din spatele lor.

Probabil că ți s-a rupt sufletul în două când a murit Alex. Nu pot să simt ce simți tu, dar simt cumva, într-un mod sufletesc cum te simți.

Nu l-am cunoscut pe Alex, dar aș fi fost onorat să dau mâna cu el.
Aș fi onorat și să dau mâna cu tine.

Poate că cei buni mor mai repede, poate că Dumnezeu are planurile Lui.

Nu sunt de acord cu afirmațiile de pe blogurile multor fanatici/extremiști ortodocși/fanatici pur și simplu. Nu că ar fi de rea credință, dar Alex a murit pentrucă a fost un accident nenorocit, nu pentrucă a vrut sfântul Mucenic Mina sau Sfânta Fecioară.

Ok, văd că spun tâmpenii după tâmpenii.

Mi-ar plăcea să te pot ajuta cumva, e clar că nu am cum și nimeni nu are cum.

Nu știu cum aș putea eu să-ți alin durerea, dar dacă simți nevoia să vorbești cu cineva, sunt oricând disponibil. Doar dă-mi un e-mail.
liuba grecea a spus…
pt armamortala:

Iti multumesc mult de tot pentru gandurile si vorbele bune!

Adevarul e ca, daca se intampla ca omul alaturi de care iti proiectai viitorul sa moara, iti dai seama ca nu esti pregatit, ca nimeni nu e pregatit pentru asa ceva. Stim ca viata e plina de mizerii si porcarii care se intampla mereu pe nepusa masa, dar... In alta ordine de idei, pentru mine, cred, si daca se intampla peste 10, 20, 50 de ani sau mai mult... tot groaznic ar fi fost. Si chiar daca nu era un accident stupid si inexplicabil. E vorba de a pierde jumatate din tine, jumatatea mai buna...
Dar intr-adevar, momentul din viata cand s-a intamplat, cum, in ce circumstante, cui, dau o tenta mai tragica lucrurilor... Tocmai pentru ca nu respecta o logica umana. Iar logica lumii asteia (daca o fi existand) ne scapa.

Sa speram ca, desi nu exista niciun lucru care sa indice asta, tot raul e spre un bine (stiu, e aberant, dar vreau sa cred ca accidentul si moartea lui Alex nu-s doar niste chestii aleatorii si lipsite de sens si valoare).

Iti multumesc inca o data! Poate, cand ma voi linisti, voi reusi sa continui blogul lui Alex, desigur dupa puterile si mintea mea... ce scria el acolo era rodul a multe ore de citit informatii de toate felurile, din diverse surse contradictorii, zilnic vin pe adresa lui de e-mail sute de newslettere, mailuri de pe diverse forumuri...

Postări populare de pe acest blog

muzici care ma obsedeaza

prima: Paranoid android , de Radiohead http://www.youtube.com/watch?v=szdWPWnnNls Paranoid Android Please could you stop the noise, I'm trying to get some rest From all the unborn chicken voices in my head What's that...? (I may be paranoid, but not an android) What's that...? (I may be paranoid, but not an android) When I am king, you will be first against the wall With your opinion which is of no consequence at all What's that...? (I may be paranoid, but no android) What's that...? (I may be paranoid, but no android) Ambition makes you look pretty ugly Kicking and squealing gucci little piggy You don't remember You don't remember Why don't you remember my name? Off with his head, man Off with his head, man Why don't you remember my name? I guess he does.... Rain down, rain down Come on rain down on me From a great height From a great height... height... Rain down, rain down Come on rain down on me From a great height From a great height... height.....

Drumurile Deltei 2024. Brațul Chilia

Brațul Chilia este foarte pitoresc - multe meandre, vegetație multă, copaci, păsări, pășuni pe alocuri, ceva sate, Ucraina pe celălalt mal, puține bărci cu motor. Mergând cu nava clasică am făcut spre 6 ore. Am văzut portul Ismail - ditamai portul, cum ar fi la noi Constanța... Am plecat din Tulcea pe 25 septembrie, miercuri, către cel mai îndepărtat sat la care se poate ajunge pe brațul Chilia, cu Ucraina pe partea stângă și vărsarea în mare în față. Cu navele de stat în sezon ai un vapor (un fel de feribot) zilnic, iar în extrasezon, unul la două zile. Anul ăsta sezonul s-a lungit pâna la 1 octombrie. Ne-am plasat pe puntea de sus, ca să vedem pe unde mergem. Jos erau depozitate și diverse mărfuri și alimente, și colete (în satele astea nu vine curierul cu duba, aici vii la vapor și le preiei). Erau oameni și pe puntea de jos, erau și câteva femei nu foarte tinere, și câțiva bărbați tot așa. Toți aveau aspect de oameni din partea locului. Mai era o femeie mai tânără, cu d...

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!