micutze aberatzii

Sa ma trezesc si sa vad pe geam muntii si cerul... sa ies pe usa si sa ma intampine aerul rece si tare, crestele inalte, vaile, brazii... sau marea nesfarsita... sa inot ore intregi in apa sarata, reflexia soarelui in valuri sa imi umple privirea de scantei... sa discut discutii fara legatura cu realitatea imediata, intorcand ideile pe fatza si pe dos, cu prietenii... sa beau vin fiert cu scortisoara... sau lapte cald cu un strop de vanilie... sau ceai cald, cu miere si lamaie... sau bere, in zilele calde, neaparat cu gasca... sa cutreier parcul, primavara, vara, toamna sau iarna... sa fosnesc prin frunzele ruginii cand merg... sa simt miros de iarba proaspata, sau proaspat cosita... sa urc pe munte... sa merg pe role... sa schiez, sa patinez... sa dansez... sa trancanesc chestii cu sau fara importanta cu prietenii/prietenele si amicii/amicele... sa privesc flori de camp, fluturi, libelule, insecte, pasari, animale, oameni... sa calatoresc... sa iubesc... sa fac dragoste... sa calatore...

visez creste inzapezite, urcusuri prin nameti, alb de zapada, o cabana, aer care miroase a inaltimi, a soare, a zapada, a brazi... sa te speli dimineata pe fatza cu zapada, sa iti scartaie pasii in zapada, sa faci ingerasi in zapada, asa, pur si simplu, de fericire. mi-e un dor de munte napraznic. cand am fost ultima data? hm, prin primavara tarzie... vara si toamna asta au tot intervenit chestii in ultima clipa si n-am mai reusit. i-am vazut, in drumurile si drumetiile spre podul dambovitei, rasnov, brasov, sau spre sibiu... dar nu-i totuna. Azi dimineata, in drum spre serviciu, blocata 45 de minute in trafic, imi doream sa fiu unde nu gasesti nici umbra de masina, unde si oamenii sunt rari... Mda. o zi ca orice alta zi, cu doua momente de disconfort: blocajul din trafic de dimineata si coada de la cabinetul medicului de familie (pentru minunata consultatie+analize oferite obligatoriu de ministerul sanatatii in luna in care te-ai nascut). Pe chestia cu coada la medic am ratat si cursu...

din cand in cand ma mir si eu de mine si de reactiile mele... stiu ca sunt cateva lucruri care ma scot din minti si-mi pare rau ca e asa... cel mai recent exemplu... joi, o zi in care-am fost tracasata, am lucrat contra cronometru (ca in fiecare zi di ultimele 2 saptamani), ca sa reusesc sa termin toate lucrarile programate... dana, draguta ca de obicie, a chemat un taxi, ca sa plece acasa... in ultima vreme m-a tot luat si pe mine pana la metrou... si-mi zice: gata, hai, repede, taxiul e jos. eu tocmai ma mai linistisem dupa agitatia zilei, salvam un ditai documentul... nu stiam daca taxiul era jos sau doar ma tachineaza... a mai zis inca o data hai, repede... la care eu ma trezesc spunand, ca o ingrata, "decat sa faci asa, mai bine pleci" sau ceva in genul asta... Adevarul e ca asta mi se intampla pentru ca uneori, cand reusesc sa scap din lupta cu secundele impuse, put si simplu nu mai vreau, nu mai pot, nu mai suport sa ma grabesc. si cand altii ma grabesc, in timpul ala ...

Scurt: mi-a placut. Prea scurt? Un subiect mereu actual, cine de cine e atras si de ce (fugi dupa cine nu da doi bani pe tine si nu te intereseaza deloc cine alearga dupa tine), dramele inimii, mentalitati diferite, aspiratii divergente, fragmente de viatza in tuse grotesti, caricaturale, umor negru, tristete vesela, zbatere pentru a scapa din colivia auto-creata semiconstient (exista o colivie? daca ma imaginez si traiesc ca intr-o colivie, sunt in colivie, chiar daca, din alta perspectiva, mai larga, nu exista nici o colivie - "there is no spoon"). Dragostea-i o tragi-comedie, sau asa cum o percepem fiecare, depinde cum privesti lucrurile... Cati oameni, atatea moduri de a iubi. Multe gresite, zicem, privind si aceasta piesa. Prizonieri ai tentatiei de-a iubi pe cine nu ne vrea sau ne este inaccesibil/a, prizonieri ai auto-iluzionarii, sau ai amintirilor dureros-voluptuoase, sau ai rutinei, sau... sau... O piesa care spune ceva, si-o spune bine; unele scene sunt aproape p...

soaree... ce vesel e cand afara e soare... desi sunt fiica ploii, iubesc soarele. traficul rutier in bucuresti mia dat emotii si dimineata, si seara. dimineata am plecat mai devreme de-acasa, cu multe sacrificii (cel mai mare chin pt mine e sa ma trezesc la ore de genul 7-8; 9 ar fi perfect, dar nu se intampla decat in vacanta), ca sa am timp sa imi reinarc abonamentul ratb, sa imi platesc o factura avon si sa ajung la munca putin mai devreme, ca imi ramasese ceva de terminat de ieri. la abonamente era coada, m-am enervat si am luat 300-le cu ultimul bilet gasit prin miracol in geanta. Aglomeratie, oameni care te calca pe picioare, autobuzul abia se taraie. DE la intersectia cu turda a inceput calvarul. Bineinteles calatoria dureaza dublu fatza de cat ar fi media normala. Ajung la Victoriei vad ca ar fi timp la limita sa platesc factura, reusesc, cu nervii de rigoare, ma intorc spre metrou, am o sclipire de inteligentza care ma sfatuieste sa-mi incarc abonamentul la chioscul de bilete ...

vant rece, taios. cristale reci se izbesc de fatza. am ajuns la caldura. ma uit pe geam, cu o cana de cafea fierbinte in maini. ninge! mi-ar placea sa fi fost in herastrau cand ningea, sa vad fulgii topindu-se pe lac. as vrea sa fiu la munte si sa ma bat cu zapada... sa ma dau de-a dura prin zapada... sa rad si sa alerg. sa fie vacanta. sunt fulgi si fulgi... nici unul nu seamana cu altul. pe vremuri, cand ningea, prindeam pe manusa fulgi si-i studiam pana sa se transforme in picaturi. Fiecare era diferit. atat de mic, atat de perfect si atat de diferit. ca oamenii. un fulg efemer. cristal de gheatza inflorit. vantul il poarta unde vrea. fulg de nea. ca sa ma asortez sezonului, nu mai spun ca sunt dust in the wind... o sa spun ca sunt un fulg in vant.

O saptamana grea. Munca multa, mult stres, doua zile am fost racita rau si-am avut o stare foarte proasta, scandal la serviciu, certuri si impacari, nervi, agitatie. Multe lucruri au fost aiurea, planuri rasturnate, schimbari de ultim moment. M-am certat aiurea cu o colega-prietena, am plans nervos, m-au batut ganduri de gasit alt job etc. Dar normal, printre atatea rele, si lucruri bune: m-am revazut, in mod fericit, dupa mai multe tentative esuate, cu un prieten drag ce are prostul obicei sa dispara in ceatza; am vorbit multe chestii misto cu o prietena de la dansuri; am pus la cale planuri de revelion cu gasca... am facut haz de necaz; am aflat niste amanunte picante; am baut niste votca anti-raceala, am fost intr-un club unde nu mai fusesem si-am ascultat muzica folk (nu in cea mai fericita interpretare, dar nici foarte rau) de munte... Am primit din nou de munca, repaginez o carte care acum 2 saptamani era extrrrrem de urrrgenta, am facut nazuri dar acum lucrez exact aceasta repag...

portrete intr-o galerie a memoriei. oameni care au vrut sa insemne ceva in viata mea iar apoi s-au razgandit. portrete in culori vii, alcatuite din amanunte, contururi precise, culori, mirosuri, gesturi, atingeri... dar totul e pieritor... timpul vindeca ranile, tristetile... portretele palesc. sub ploaia timpului, acuarela vie isi pierde contururile, formele isi pierd consistenta, culorile se estompeaza, raman doar pete pale de culoare, cu vagi trasaturi ce amintesc de ce a fost... am fost surprisa cand mi-am dat seama ca nu mai pot vedea in amintire chipurile unor oameni pentru care am simtit ceva iesit din comun. numele nu-mi mai aduc in fatza ochilor mintii chipurile odinioara atat de vii... timpul nu iarta... nu, n-am uitat nimic din ce a fost, dar a pierit acel ceva care dadea viatza, farmec, culoare si caldura lucrurilor si apoi amintirilor... o galerie de portrete din care n-au ramas decat culori fara contur, pasteluri, din fostele culori fauviste, o galerie in care soarele pu...

soare. racoare. flori. frunze galbene. imi place frigul asta luminos. ma invioreaza, ca sunt cam pleostita. raceala... mi-e somn. mi-e tarsha. una din acele zile rare in care parca n-am vlaga, n-am chef, n-am nimic. m-am trezit greu, as mai fi dormit cateva ore, asa, pana la 12... senzatie de sfarsit de poveste. orice sfarsit e un nou inceput de drum... gandurile se misca incet, lenes, neuronii sunt prea plictisiti sa mai faca conexiuni...

asteptare... nu imi place. iti propui ceva, dar, din diverse motive, mai obiective sau mai dubioase, ceea ce vrei nu se poate... sau nu se poate acum... poate maine... sau poimaine... sau... who knows?! tare plictisitor. iar si iar, amanari. mda, sunt prea nerabdatoare. sau nu? dar in ultimii ani prea multe lucruri s-au amanat, a trebuit sa astept, toate s-au rezolvat, e adevarat, unele in bine, altele in rau... dar asteptarile astea ma omoara. ce rost or avea?! doar sa consume timp si nervi. mai bine un deznodamant rapid, bun sau rau, decat o asteptare. dar uneori lucrurile nu vor sa se miste, se impotmolesc, orice ai face. nu poti sa faci nimic, decat sa astepti sa vezi ce aduce timpul pe aripile lui. unele lucruri merita asteptarea, unele nu. uneori e bine sa ai rabdare, uneori nu. totul e aleator. depinde... de situatie, in orice caz nu de mine. singurul lucru pe care-l poti face e sa-ti dai seama daca merita sau nu sa astepti. de cele mai multe ori pur si simplu nu merita, si ce...

timpul e o chestie tare ciudata. parca n-are nici o legatura cu varsta. adica te poti simti mult mai tanar la 33 decat la 20 de ani. ce sunt cifrele astea?! doar o conventie. au sens doar daca vrem sa aiba sens. cred ca esti asa cum simti... sau simti asa cum esti?! cred ca la mine sa aplica prima parte. sunt asa cum simt. iar acum, dupa o primavara-vara complicate, dupa framantari fara sens, dupa ce-am simtit ca ma pierd de mine, dupa ce m-am cautat si m-am regasit, dupa ce-am acceptat lumea asa cum este si pe mine asa cum sunt, ma simt foarte bine. ciudat, nu? pentru ca in afara de felul in care privesc lucrurile, nu s-a schimbat absolut nimic, faptele, situatia, datele concrete, viatza mea sunt exact la fel. ma simt bine. am chef sa ma vad cu prietenii, sa-i reunesc pe cei care nu s-au vazut demult, ceea ce am si reusit. am facut-o si pe asta. petrecerea de vineri a fost foarte reusita, am reusit ce nici nu speram, sa readuc destul de multi prieteni de demult impreuna, oameni care n...

frunze galbene. ploaie. soare. ceatza. umezeala. contrast. frunze galbene pe un cer gri de otzel. o frunza rosie intr-o balta. fosnetul frunzelor rascolite de pasi. un vant subtire. un abur moale. fuioare netoarse de nori alburii. ploaie marunta. pasi prin balti, bucurie de copil. o luna plina ca o portocala pe un cer negru ca smoala. strazi pustii locuite de o ceatza palida. toamna. stare de gratie. am o ciudata impresie: viatza de-abia acum incepe. de ce? inexplicabil. de fapt cred ca asa ar trebui sa gandim in fiecare zi. de azi incepe cu adevarat viatza. sa traiesti pur si simplu, bucurandu-te de fiecare clipa si de tot ce este bun si frumos, fara sa pui la suflet ceea ce nu e bine, frumos sau in regula. momente placute. miercuri am fost la Deep Purple. super! au fost si unele aspecte mai putin reusite, cum ar fi cele cateva momente de blackout sonor, sau vocea cam scazuta a lui Ian Gillan, dar astea sunt amanunte. Trupa suna grozav, iar partea instrumentala este betonnn! Get ...