Rodnei. Tăul Ştiol, Cascada Cailor, telescaunul şi stațiunea turistică Borşa

După trezirea de dimineață, cam cu ochii lipiți de somn (după nesomnul din toiul nopții pricinuit de spaimele lui Mitzi, care mi le transmisese şi mie după ce m-a trezit să mă întrebe dacă aud şi eu foşnete) ne-am moşmondit cu micul dejun conservator (pe bază de conserve şi lipii), ne-am zvântat corturile şi ne-am făcut rucsacii... şi, tot în jur de 10-11 as usual am pornit pe varianta de zi de relaxare: şaua Gărgălău, până la marcajul spre Ştiol, apoi coborâre spre Ştiol şi Cascada Cailor, de unde urma să coborâm cu telescaunul în stațiunea turistică Borşa.

Coborârea spre Tăul Ştiol a fost superbă, o potecă mergând domol prin afinişuri doldora de afine mari şi coapte. Versanți verzi, lacul sclipind undeva în vale, un râuleț susurând şi şerpuind pe fundul văii.

Ajunşi la nivelul lacului totul devenise o fâneață cu pante domoale. Aici revărsare de turişti, un grup de polonezi, un grup de copii, apoi multe familii. La un indicator am intrat în vorbă cu un cuplu care ne-au indicat pe unde s-o luăm ca să ajungem spre telescaun dar oricum ne-am lungit la vorbă, că erau simpatici.

Am pornit pe cărarea indicată, am mers ce-am mers prin soarele arzător... până foamea şi-a spus cuvântul şi ne-a făcut să punem "masa" pe păşune, la marginea unei cirezi de vaci. Am observat că şi vacile  sunt curioase, una mai tinerică tot trăgea spre noi, iarba era mai gustoasă pe lângă noi, se pare... noi o uşuiam, iar ea tot se învârtea şi iar venea pe altă parte lângă noi.

Am pus masă mare, am sacrificat conserve multe, stropite cu un strop de palincă şi unse cu bucățele de slană divină marca Baftă Man, totul mergând bine cu usturoi sau ceapă.

După ce am prins puteri ne-am continuat coborârea spre Cascada Cailor. Am dat de o răscruce cu indicatoare, aici parțial la ghici am luat-o la dreapta. Era populată din greu poteca, era un du-te vino incredibil, inclusiv de pantofari şi papucari. Deşi era destul de solicitantă.

Am mers ce-am mers, am ajuns la un drum asfaltat, de acolo am mai mers binişor până să ajungem la locul unde drumul se intersecta cu cel spre Cascada Cailor şi cu cel spre telescaun.

Pentru Cascada Cailor am avut iar de coborât şi urcat voiniceşte, în vreo 15-20 de minute am ajuns. Plin ochi de oameni, chiar dacă era miercuri la ora 3.

Am făcut câteva poze şi am mers înapoi. Ne-am recuperat rucsacii şi am purces spre telescaun, dede deja se vorbise că avem nevoie de ajutor la îmbarcat şi debarcat pentru rucsaci.

Ne-am aruncat un om şi un rucsac pe cele două locuri ale telescaunului. Am călătorit ceva, e destul de lung traseul.

Ajunşi la finish a început aventura găsirii unui mijloc de transport spre Pasul Rotunda - ori microbuz ceva ca să mergem toți, ori un taxi şi să meargă şoferii. După multe încercări a fost ok ultima variantă. Şoferii au ajuns la Cabana Croitor, la maşini, şi au venit sa ne recupereze de la o pizzerie de acolo din stațiunea turistică Borşa.

Am ajuns la cabană, unde situația era uşor confuză. Era închiriată de o tabără de astronomie şi nu era niciun cabanier. Într-un târziu am dat la telefon de cabanier, am căpătat permisiunea să campăm în anexă şi corturi, cu mențiunea să nu folosim lumină albă noaptea ca să nu perturbăm observațiile astronomice ale oamenilor.

A fost amuzant, cu ditamai tunul de lunetă - că na, aşa arăta... şi cu drumurile orbecăite prin curte spre budă în toiul nopții, cu grijă să nu dai peste astronomii care stăteau de-o parte şi şopocăiau de d-ale lor cu stele constelații etc.