Treceți la conținutul principal

Vremuri agitate

Azi sunt proteste la Bucureşti şi mi-e ciudă (pe motivul că nu mă pot teleporta de la Borşa la Bucureşti) că nu sunt şi eu acolo. Chit că mi-ar fi frică, chit că cine ştie ce se mai întâmplă pe acolo şi ce turnură gravă ar putea lua evenimentele...

E clar că pe de o parte PSD e agitat, dar că şi de cealaltă parte că oamenii s-au săturat şi cei care ies acum să protesteze sunt dispuşi să încaseze gaze lacrimogene şi alte nasoleli doar ca să vadă că în sfârşit se întâmplă ceva, că se schimbă ceva.

Un semnal e că deja de mai mult timp aud oameni din anturajul meu (desigur, cu care am oarece afinități de gândire) spun că e nevoie să se întâmple ceva ca să se producă o schimbare. Aceşti oameni nu mai suportă mizeria în care ne complacem de zeci de ani, care în ultimii ani a ajuns pe față, fără perdele şi menajamente. Oameni care s-au săturat de conducători şi sisteme corupte şi de bătaie de joc pe munca şi banii (şi nervii şi timpul şi viața lor).

Deci avem o situație explozivă. Iar PSD aruncă în joc cartea violenței instituționale a jandarmeriei.

Întrebare: cui îi foloseşte asta?  Cine trage foloase de aici?  Poate doar aşa să putem fi lucizi.... Căci să fim serioşi... Întotdeauna cineva trage foloase.... şi din păcate nu e vorba (de obicei) de oamenii normali. Tare mă tem de cine coace chestii d-astea la rece şi apoi aruncă fitile şi explozibile în lume ca la momentul oportun să înhațe momentul şi să facă ce vrea...

Ce, ziceți că am idei conspiraționiste? Hm, poate, doar că statistic toate revoltele revoluțiile etc au fost confiscate de  unii doar ca să se cocoațe la putere într-un fel sau altul... să ne gândim doar la '89. Când oamenii au ieşit, au fost victime, s-a schimbat regimul... şi au ieşit ca păduchii în frunte... cine?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...