Azi am început cursul de bază de agent/ghid de turism. E chestia de bază pentru a avea tangențe cu turismul în mod legal - ca organizator. Când am început să mă plimb în excursii cu grupuri de pe facebook, acum vreo patru ani (cu Răzvan de la Terra Incognita, pentru că ei au fost primii cu care am mers, cred că vreun an am mers doar cu ei şi încă intensiv) nici nu mă gândeam că o să fac asta.
Adică m-am gândit, dar am exclus posibilitatea, zicând că ar fi prea mare răspunderea pentru mine... (imediat m-am gândit că dacă eşti organizator trebuie să îți asumi tot, de la răspunderea pentru viața şi sănătatea celor pe care îi ghidezi, până la ghidajul şi relaționarea cu toată lumea, ca fiecare să se simtă băgat în seamă şi cât de cât bine)
Şi toamna trecută, cred, Irina îmi scrisese ceva c-a vorbit cu Corina lui Răzvan că e greu să găsească oameni mişto şi că aş putea încerca să mă bag pe ghidaj... un mesaj pe whatsapp pe un număr pe care nu-l mai foloseam şi pe care l-am descoperit întâmplător vreo şase luni mai târziu, înainte să lichidez telefonul şi cartela respectivă. Când am văzut am zis acelaşi lucru - prea greu, prea multă răspundere.
Şi iată că la mijlocul verii ăsteia, după o vreme de frământări legate de viitor, de ce vreau, de dat cu capul de pereți că nu vedeam nicio ieşire... eram într-o excursie, dimineața, în autocar, şi frunzăream FB-ul... şi îmi sare în ochi o reclamă, curs de agent/ghid de turism cu Oxigen... intru, citesc, rețin şi zic să citesc mai pe larg de la job... Peste câteva zile îmi reamintesc, recitesc, văd ce acte trebuie, când începe, le scriu sa ii intreb una-alta, adun actele şi na, ce pot să zic, pur şi simplu lucrurile s-au mişcat ca unse în direcția asta... şi iată-mă la prima oră de curs.
N-a fost mare lucru, doar o introducere în ce e asociația Oxigen, cum e structurat cursul, ne-am prezentat cu toții, instructori şi cursanți, chestii organizatorice etc. Şi ora a trecut cu viteza gândului. Interesante motivațiile participanților, unii hotărâți să folosească musai diploma finală, alții mai nehotărâți... eu am reuşit să zic mai nimic relevant, n-am ce face, aşa mi-a ieşit în mod spontan.
Mai târziu, ajungând acasă am simțit nevoia să mai rumeg gândurile astea, aşa că am ieşit la alergare pe întuneric. Am reuşit sa trag o tură de Herăstrău la lumina felinarelor sau a lunii prin zonele felinarless. A fost chiar mişto, pe zona de după Isoletta până spre debarcaderul de traversări era o beznă luminată vag de luna aproape plină, la fel pe încă câteva porțiuni misterioase, am constatat că îmi place să alerg aşa semicamuflată de întunericul stropit ici colo de lumină. Mi-a amintit puțin de înotatul la lumina lunii din Saranda. Dacă era un pic mai răcoare ar fi fost chiar perfect...
Comentarii