Treceți la conținutul principal

Auriu

Plecam ca tot omul din curtea "fabricii"... soarele strălucea discret... sufla şi-o briză ce-mi dădea vânt în pânze... şi m-a împins inspirația s-o iau din nou la pas pe străduțele din cartier. Linişte, doar câte un amețit rătăcit pe stradă, câte o maşină se mai mişca smooth... O pisică leneşă s-a holbat cu ochi verzi la mine - mi-e lene să mă mişc, ce intenții ai?! şi a rămas trântită lângă gard...

Mai încolo, în cvartalul de blocuri vechi doi pisoi se jucau de mama focului cu nişte şervețele... Miros de iarbă cosită.

Şi aşa, de unde ziceam că merg pe jos până la Afi... am ajuns şi la politehnica... dacă tot am ajuns acolo hai s-o iau prin parcul lor şi să ies la Grozăveşti... Da' era aşa de tentantă liniştea şi mirosul de fân cosit că am mers înainte, de-am ieşit în aleea ce dă spre Piranha şi Regie.... Am descoperit ce aproape e bisericuța unde s-au cununat Tode şi Mărie, la o zvârlitură de băț de ieşirea spre Shorley...
Şi exact bucățica asta de drum a fost minunată, am ieşit înspre soare-apune, plopii imenşi foşneau verde întunecat, în rest totul era poleit de lumina amiezei într-o strălucire potolită, asfaltul crăpat, firele de iarbă din asfalt, totul părea (pentru scurtă vreme) frumos şi magic. Lumina asta face chiar şi Bucureştiul să pară mai mişto... Aş fi mers în lumina asta kilometri întregi.

...în altă ordine de idei azi în fine am ajuns la asociația Oxigen, am dat originalele, am semnat contractul... De-acu' doar să mă duc la curs...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...