După distracția de azi dimineață cu mers la policlinică, programat, sistem offline pentru activarea mizeriei de card de sănătate, cu alergătură până la registratură, apoi și până la casa de asigurări OPSNAJ, am tras concluzia evidentă și previzibilă: sistemul informatic corelat cu cel medical = dezastru.
So, chiar dacă faci parte dintre norocoșii care au primit cardul de sănătate, dacă ai o relativă urgență -bunăoară de 3-4 zile seara îți crește temperatura și mai ai și alte simptome legate de probleme renale și biliare - și te duci și tu ca omul, la policlinica la care ai fost arondat o viață, la medicul de familie să te consulte și apoi să îți facă trimitere, d-astea, aparent banale... dacă ai marele noroc să nu meargă sistemul informatic (lucru ce nu se întâmplă așa rar cum s-ar crede), pentru că ai card neactivat... nu poți face nimic, medicul nu poate face nimic, ești în rahat, nu exiști. Și poți doar să te rogi la Dumnezeu să se repare porcăria aia de sistem ca să îți activeze cardul și să poți beneficia de minunile sistemului medical de stat.
În plus, încercând activarea cardului, pentru că nu știam cum și ce, epopeea a fost așa: întâi la medicul de familie - sistem offline. Zice - încercați la programări, poate de la ei merge - sistem offline. Transmit informația și mi se spune, ca ultimă posibilitate, încercați la casa de asigurări OPSNAJ să activeze de acolo. Nu e departe de policlinică, la o stație de metrou, o las pe mama la policlinică, la cald, și mă aventurez eu. Strada Popa Savu, pe vreme de vară ar fi fost chiar o plimbare plăcută pe lângă Herăstrău. Acum e chiciură, cam friguț și mă stresează gândul că ne-am înecat ca țiganul la mal, că am cărat-o degeaba prin frig în loc să stea liniștită acasă... Ajung, intru. Două cozi mari la două ghișee, cald, sufocant, lume stresată. Ghișeul 2 pare a se ocupa de cardurile de sănătate, mă așez acolo. Ghișeul 1 prinea formulare de înscriere, adeverințe. A durat o grămadă până am ajuns la ghișeu, îi explic doameni, îmi spune să merg la colegul de la pază, să completez un formular. Acolo domnul mă lămurește că odată cu formularul trebuie să las și cardul propriu-zis. O sun pe maică-mea, îi explic, zice ok, lasă-l. Și așa așteptăm acum ca superbul sistem informatic să fie resuscitat ca să binevoiască să activeze cardul maică-mi. Acum desigur regret, pentru că am aflat că de fapt căcatul ăla de card putea fi activat și de la o farmacie, nu musai de la medicul de familie...
Per total, stăm foarte bine cu sistemul informatic și cu informarea publicului. Excepțional, chiar. Poți să și mori când nu funcționează, că aia e, nu funcționează, nu putem face nimic.
So, chiar dacă faci parte dintre norocoșii care au primit cardul de sănătate, dacă ai o relativă urgență -bunăoară de 3-4 zile seara îți crește temperatura și mai ai și alte simptome legate de probleme renale și biliare - și te duci și tu ca omul, la policlinica la care ai fost arondat o viață, la medicul de familie să te consulte și apoi să îți facă trimitere, d-astea, aparent banale... dacă ai marele noroc să nu meargă sistemul informatic (lucru ce nu se întâmplă așa rar cum s-ar crede), pentru că ai card neactivat... nu poți face nimic, medicul nu poate face nimic, ești în rahat, nu exiști. Și poți doar să te rogi la Dumnezeu să se repare porcăria aia de sistem ca să îți activeze cardul și să poți beneficia de minunile sistemului medical de stat.
În plus, încercând activarea cardului, pentru că nu știam cum și ce, epopeea a fost așa: întâi la medicul de familie - sistem offline. Zice - încercați la programări, poate de la ei merge - sistem offline. Transmit informația și mi se spune, ca ultimă posibilitate, încercați la casa de asigurări OPSNAJ să activeze de acolo. Nu e departe de policlinică, la o stație de metrou, o las pe mama la policlinică, la cald, și mă aventurez eu. Strada Popa Savu, pe vreme de vară ar fi fost chiar o plimbare plăcută pe lângă Herăstrău. Acum e chiciură, cam friguț și mă stresează gândul că ne-am înecat ca țiganul la mal, că am cărat-o degeaba prin frig în loc să stea liniștită acasă... Ajung, intru. Două cozi mari la două ghișee, cald, sufocant, lume stresată. Ghișeul 2 pare a se ocupa de cardurile de sănătate, mă așez acolo. Ghișeul 1 prinea formulare de înscriere, adeverințe. A durat o grămadă până am ajuns la ghișeu, îi explic doameni, îmi spune să merg la colegul de la pază, să completez un formular. Acolo domnul mă lămurește că odată cu formularul trebuie să las și cardul propriu-zis. O sun pe maică-mea, îi explic, zice ok, lasă-l. Și așa așteptăm acum ca superbul sistem informatic să fie resuscitat ca să binevoiască să activeze cardul maică-mi. Acum desigur regret, pentru că am aflat că de fapt căcatul ăla de card putea fi activat și de la o farmacie, nu musai de la medicul de familie...
Per total, stăm foarte bine cu sistemul informatic și cu informarea publicului. Excepțional, chiar. Poți să și mori când nu funcționează, că aia e, nu funcționează, nu putem face nimic.
Comentarii