BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

miercuri, 17 februarie 2016

Ziua în care nu s-a întâmplat nimic

Sunt multe dintr-astea. De obicei zile mai de rahat, nu excepțional de nasoale, dar nici deosebite prin ceva bun. Voiam să trântesc un titlu mai „interesant - literar”: ziua în care soarele nu a răsărit. Dar e prea dramatic pentru conținutul ipotetic și posibil. Zile cenușii, zile în care n-ai chef, când te calcă ceva pe nervi de dimineață și-ți stică cheful. Dacă vii la muncă și cu un autobuz arhiplin, cari chestii grele și stai lipit de geam, într-un picior, murind și de cald și neavând cum să scoți vreo haină de pe tine că n-ai loc nici mâni... și eventual ai și o vagă senzație de disconfort fizic nu se știe de unde și de ce apărută... așa ar fi portretul robot al unei zile care e nașpa deși nu e nimic grav, nimic foarte negru.
dar lăsând la o parte zilele astea lipsite de semnificație, să trecem la zilele cu semnificație.
Am fost la Therme, mi-a plăcut partea de piscineală. Din apă pare mai mult, mai mare, mai frumos. De pe uscat, cam înghesuit. Dar cum am stat 90% din timp în apă, mă declar super mulțumită.
Am fost, la început de februarie, în Ciucaș. Am prins un weekend însorit, cald, frumos tare. Am avut și zăpadă, și un vânt foarte puternic pe creste care ne-a scurtat, împreuna cu gheața, călătoria. Hăhăială la cabană (cabana Silva de la Muntele Roșu), amuzament, foarte plăcut.
Am lăsat-o mai ușor cu activitățile extracuriculare ca să strâng la ciorap niște biștari pentru Barcelona, de vizitat obiectivele.
Am primit o invitație la care nu mă așteptam la botezul fetiței lui Florin, din păcate a trebuit să o declin.
Am tot zis că ne vedem cu Elena dar tot nu s-au aliniat planetele.
Unele dintre colaborări s-au activat, ceea ce mi-a ocupat unele seri, dar e de bine, ca or veni și roadele acestor munci - bine că Aramisul e pe tușă deocamdată, ăia îmi lipseau, cu deadline-urile lor inumane - tanti cu cărticelele ei nepretențioase și Geni, cu bannerele lui pentru site.
Altfel, încerc ca unele lucruri pe care le tot lăsam pe ultimul plan să le fac cât de cât periodic, ca să nu se mai adune atâta treabă. Singurul lucru pe care nu l-am reușit - dar mă mai străduiesc - e să scriu des. Iaca, nu-mi reuși. Nici măcar săptămânal. Am reușit însă să fac mărțișoare din fimo împreună cu Mitzi - și sunt tare mândră de asta. Că, na, am mai învățat ceva.
Am terminat de citit Trei într-o barcă - apropo de asta trebuie să scriu ceva altă dată, separat, iar acum citesc Pădurea norvegiană.

0 comentarii:

Related Posts with Thumbnails