Treceți la conținutul principal

un impuls necesar

câteodată staaaai te tooot gândeşti, parcă aş face nu-ştiu-ce, dar parcă n-are rost pentru că nu-ştiu-ce, dar parcă da, dar parcă nu, dar hai să mă mai gândesc... şi în final nu faci nmic.
am fost ieri la un nu ştiu cum să îi zic, curs, atelier, la Incubator 107 - "Vinde-ţi ideea...acum!" se numea. O formulă condensată a unui curs mai extins al lui Lucian Grămescu. Care cumva, în partea practică, ne-a făcut chiar să mergem în mall şi să vindem obiectul de noi creat cu resurse minime. Şi să ne depăşim acea teamă, strângere de stomac-inimă-gât când trebuie să abordezi o persoană complet necunoscută, să-i prezinţi produsul cu povestea lui şi să i-o vinzi. La propriu. Ce am descoperit? Evident, că dracul nu e așa de negru. Și, quod erat demonstrandum, că orice produs sau serviciu poate fi vândut, că are clientela sa. Oricât de ciudat ar fi produsul, oricât de "cine să cumpere așa ceva?", întotdeauna există cineva care are nevoie de el.
Sunt multe chestiile care mi-au rămas de rumegat din experiența asta. Cel mai important e însă îndemnul la acțiune - chestie de care devenisem conștientă de vreun an, cred, prin experiența de la pastel. Ăsta ar fi un fel de mic pas în plus. Deci să vedem. Să dăm o șansă biju-urilor. Și vedem mai apoi ce și cum.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...