Treceți la conținutul principal

soft...

Un Revelion frumos, perioada Arcușiană a fost minunată, ca de fiecare dată. Cele 5 zile au fost tare frumoase, fiecare în felul ei. Pe 30 plecarea a fost cu întârziere, dar e bine că s-a rezolvat... Până la urmă ne-am găsit toți cei din tura de dimineață în vălenii de Munte. Vulturică săracul avea falca umflată de la măsea... Covrigii din Văleni... și vizitatorii de sh-uri.
Noi am ajuns la Arcuș undeva în jur de ora 18. Șocșii și Dominicii au ajuns târziu, cred că după ora 21... Am descoperit că nimeni nu și-a adus laptopul ca să punem muzică, fiecare și-a zis că sigur o să aducă ceilalți. Așa că soluția finală de revelion a fost youtube prin telefon, noroc că avea doamna Magda niște boxe, așa că am avut muzică pe care să de bîțîim de Revelion.

Pe 31 ne-am împărțit în două grupuri, mașina Șocșilor, a Baftelor și cea a lui Iulian au vizitat Târgu Secuiesc, iar mașina Pisicilor - Viscri. A fost frumos. Eu am fost la Viscri, mi-a plăcut satul, am prins și un grup mare de urători care colindau satul... Am înghețat un pic, dar a fost fain.
Revelionul a fost mișto, am și dansat, eu una m-am dus la culcare undeva pe la 5 dimineața, alții au stat până mult mai încolo la discuții în contradictoriu.
Pe 1 eu una n-am vrut să scot nasul afară din casă, era și friggg... Am stat și-am citit cu un pahar de vin alături până la revenirea plimbăreților.

Pe 2 ne-am sucit, ne-am învârtit și ne-am dus, mult mai târziu decât preconizaserăm, la Sighișoara și la castelul Bethlen. Frumos castelul și împrejurimile, de treabă și nenea care ne-a condus, și cățeii însoțitori. A meritat. La Sighișoara am ajuns la vizitat cetatea spre seară deja, zăpadă, frumos, luminițe - foarte frumoasă Sighișoara iarna, merită. Am halit câte-o ciorbă și ne-am întors la Arcuș. Am ajuns târziu, pe la 21-22, doamna Magda era cam supărată pe noi, o anunțaserăm noi că întărziem, dar ne-am depășit cu aproape o oră estimarea. Apoi am stat la taclale și jocuri până târziu. Așa că și programul pentru ziua de 3, cea de plecare, s-a decalat bine de tot. Noroc cu doamna Magda că ne-a băgat în priză să plecăm până la ora 14, altfel ne mai lălăiam cine știe căt. Ei și am plecat, mașina noastră a făcut un drum până la nenea cu țuica, apoi până la Târgu Secuiesc, aveam și comenzi ce să luăm de la magazinul de artizanat... numai că era sâmbătă și aveau program până la ora 14, or noi am ajuns acolo pe la ora 16. Așa că doar am vizitat centrul, s-au făcut poze cu vechile și frumoasele clădiri, ne-am plimbat și ne-am întors la mașină.
Și pe scurt, cam asta fu.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...