Ultima zi la Petru Vodă... 31 iulie 2011. Nimeni nu-și putea închipui ce avea să ne aducă această zi. Și acum mă întreb dacă nu cumva visez un vis urât din care nu mă pot trezi atât de mare-i diferența între ce-a fost înainte de accident și ce după.
Dimineața Florian și Alex 2 s-au dus la slujbă cu noaptea-n cap. Noi am mai dormit, ca niște leneși... ne-am spălat alene... am făcut bagajul în cea mai mare parte și abia după toate astea am ajuns și noi la slujbă. Eram ușor îngrijorată, că după călătoriile astea începuse să mă mănânce pielea capului și mă temeam să nu fi luat păduchi. Vorbisem cu Alex, și soluția era ca atunci când ajungeam acasă, să fac o baie caldă bine, să mă dau cu ulei de lavandă pe păr și-apoi, la clătire, să stau cu părul sub apă câteva minute bune.
Era frumos, cald, soare, slujba se ținea afară, într-un fel de foișor... Chiar era o plăcere să asculți. Doar că a fost luuuungă tare liturghia. Extrem de lungă. Au spus-o și oameni mai cucernici. Noi stăteam mai deoparte și, până a se termina liturghia, ne uitam la lume. Care cu copilași, care cu ce-l ducea capul. Alex, critic ca de obicei, se uita dezaprobator la niște cuconițe așa-zis cucernice, care cică erau smerite, adica cu basma în cap, dar ori cu rochii mulate, ori cu fuste scurte sau cu decolteuri... vaste. În fine, s-a terminat slujba... am mers la trapeză, să mâncăm ultima masă mănăstirească. După care, înapoi la camere să strângem bagajele și să le urcăm în mașini. Și apoi reunire cu toți cei de la PP pentru pozele de sfârșit de tabără.
Apoi ne-am îmbarcat în mașini. A ținut să vină cu noi unul dintre băieții veniți de la Brașov, pentru că noi treceam prin Buzău, unde voia el să coboare ca să ajungă la bunici. Un băiat tânăr de tot, nu știu dacă nu urma sa intre la facultate.
Am mers ce-am mers și-am oprit la mănăstirea Bistrița, după cum ne propusesem. Am vizitat-o, ne-a plăcut biserica-cetate - foarte diferită de pașnicele mănăstiri de la Petru Vodă. Acolo am vorbit cu băieții din cealaltă mașină (eram două mașini care mergeam pe același drum, până la un punct) să mergem și să ne oprin în Piatra Neamț în centrul vechi. După care iar ne-am învârtit pe acolo, credeam că băieții ceilalți erai în biserică și-i așteptam... dar ei deja plecaseră. când ne-am prins, am plecat și noi. Am ajuns în Piatra Neamț, ne-am regăsit în parcarea de lângă centrul vechi... și ne-am învârtit pe lângă biserica lui Ștefan cel Mare, turnul lui Ștefan cel Mare... multe clăditi frumoase în zona aceea, mi-a povestit Alex care ce era... dar nu mai țin minte. Am făcut poze, ne-am pozat și lângă statuia lui Ștefan cel Mare... și apoi din nou la mașini.
Drumul spre casă era lung, se făcuse mai târziu decât ne-am fi dorit noi. Alex ne-a dus, la ieșirea din Piatra, pe alt drum decât veniserăm, ca să vedem și ală parte a orașului. Mi-a rămas oricum amintirea unui oraș plăcut, curat și destul de viu. Și-am mers ce-am mers, am ajuns la Bacău, ni se făcuse foame... am oprit într-un centru comercial de la marginea orașului să ne luăm ceva de halit... Voiam un sandwich, ceva, dar erau cam dubioase, iar unde arăta bine avea un sos despre care vânzătoarele n-au vrut să spună ce conține. Așa că am luat niște pachete de pufuleți. 2 Gusto și 2 Tip, ca să vedem care-or fi mai buni.
(...)
Aici, în continuare, am scris inițial despre accident. Dar m-am gândit să îl separ de rest, am creat un articol separat care se numește Accidentul.
Comentarii