Amintiri. Comemorarea de la Sambata de sus (1) 22-24 iulie 2011

Calatoria a început cu peripeții chiar înainte de a începe. Joi seara Alex îl suna pe Florin sa afle cum s-au împărțit oamenii pe mașini astfel încât să avem minim 4 oameni în mașină, ca să renteze călătoria. Și a aflat că cei care ziseseră ritos că vin cu mașina s-au sucit și ca vin de fapt cu trenul, pe lângă veterani. S-a enervat. Dar îi vine o idee: Emanuel. Știa că Emanuel va pleca din București. Îl sună și gata, s-a făcut, nu mai mergem cu rabla noastră, mergem cu ei, cu mașinuța Alinei. Rabla noastra - un Ford Sierra vechi de mai bine de 20 de ani, mașinuța ei - un Ford Fusion de vreo 3-4 ani.
Cică hai să plecăm dimineața. Noi eram obosiți, pare-mi-se că ne-am chinuit să scriem și lipim etichete pentru borcanele cu miere pe care aveam de gand să le vindem la întâlnirea de la Sâmbăta și-am stat până destul de târziu, așa că trezirea auto-impusă de la ora 9 ne-a găsit frânți. Făcut duș, bagaje, adunat mieri în sacoșe... Ceilalți, nimic. Aveau și ei peripețiile lor. Abia pe la 12-1 dacă au ajuns în fața blocului nostru și ne-am înghesuit în portbagaj catrafusele. Apoi la cererea lui Alex am oprit lângă piață, să scoatem la imprimantă afișul A4 pe care-l făcusem eu "pe genunchi" pentru miere. Abia apoi am plecat. Prin Valea Prahovei. A durat o eternitate, pentru că se lucra la drum și abia se mergea. Ne-am mai și oprit într-un Metro, să ne luăm de-ale gurii și băuturii. Emanuel și-a luat ouă ca să le bea crude, cu puțină sare. De la un moment dat, după Câmpina, Emanuel simțindu-se obosit, Alex a trecut la volan. Și-am mers noi și-am mers, am făcut un popas în Făgăraș ca să verifice echilibrarea roților Alinei (care era prost făcută, cauză din care trepida volanul și trăgea într-o parte). Apoi, că tot se făcea târziu, îi roagă Alex hai să trecem prin Veștem, pe la unchii mei, să le las un bidon de miere. Așa că am ajuns și la Veștem, l-am găsit pe moșu la poartă cu alți moși și babe, i-am pupat, le-am lăsat mierea și am fugit către Sâmbăta de Sus.