Treceți la conținutul principal

d-ale vietii


O saptamana aiurea. Aiureala dateaza de vineri seara, de fapt. Dupa ce-am reusit sa ma duc la cristina la spital, s-o vad pe ea si pe bebe-maria, am ajuns acasa, ne-am facut de cap gatind ceva gustos rau (fajitas cu carne de vita), am baut o bere... de cand ajunsesem acasa ma cam dureau oasele... si in scurt timp m-am trezit ca am frisoane, temperatura si tre’ sa zac. Noaptea ma trezeam din 5 in 5 minute si ma intorceam ba pe-o parte ba pe alta ca ma durea ba ici, ba colo, dar capul rau si mereu, oricum. Dupa ce m-am odihnit asa de bine, sambata dimineata (...pe la 2) ne trezim, Alex misuna prin casa, io mai zac putin, mai bag niste aspirina... pofta de mancare n-am, ba chiar din contra, asa ca in extremis mananc doua banane si plecam la mult-asteptata intalnire de la Madalina. In tramvai ne intalnim cu Mitzi si Lusien. Suntem primii sositi. Imediat dupa noi apar si Marius si Gina. Aranjari de mobila in curte, mare zapacit dalmatianul Stres care se zbuciuma pe acolo. Tzuica cu ardei marca alex are mare succes (chit ca in final n-a fost chiar a buna, poate tocmai de la ardeiul ala iute :D). Trece timp, si incep rand pe rand sa vina invitatii, toti fosti colegi de All si ai lor. Si cativa prieteni de-ai lui Mada. Si tocmai cand devine mai interesant, adica cand erau gata fripturile, micii si ce-o mai fi fost, io incep iar sa ma simt din ce in ce mai naspa. Apuc sa halesc o juma de bucata de friptura si doua beri, si cam atat. Se intuneca, se face ceva mai racoare, pe mine ma apuca frisoanele si fug in casa sa imi revin, sa mai bag un medicament, ceva... Alex tragea la masea indemnandu-se cu Marius si cu altii, plini de voie buna... Zic ca hai sa ma fortez sa mai stam, poate imi revin... pana sa-mi revin, aburii acoolului in exces si discutiile in contradictoriu l-au scos pe alex de sub control care devine certaret agresiv cam violent... na, exact ce mai lipsea (si-asa cativa din gasca isi exprimasera demult dezacordul despre felul cum se manifesta el la betie, acu’ a confirmat parerea). reusim cu greu sa-l scoatem din discutia fara sens si sa ne caram acasa, cu ajutorul Mirelei si al lui Virgil (si-al Irinucai, desigur). Un chin intreg pana l-a luat somnul pe agitatul agresiv care o facuse lata, lata si mai lata. Si-apoi iar acelasi somn intrerupt, aceeasi durere crancena de cap, aceleasi dureri de sale si de oase. Si astfel duminica a fost o zi de zacut, in care iar am frisonat, transpirat, m-a durut capul, dar in plus, m-a durut si bila, destul de rau, cu stari de rau si de ameteala. iar cateva banane si multa apa. Cand isi mai revine putin din mahmureala, alex se taraie afara si-mi cumpara rostopasca pt bila (noroc cu sfaturile maica-mi!). Discutam despre sambata, isi da seama ca nu-i a buna si ca e cazul sa nu mai ajunga in starea asta niciodata... vorbeste si cu Mada.... ne uitam la snooker... trece ziua iar eu ma simt la fel de naspa, de fapt putin mai bina dupa rostopasca. Luni ma trezesc la 10, imi dau seama ca ma simt prea rau ca sa ma tarai pana la servici, asa ca sun si anunt ca nu pot sa vin. Si zac in pat, infofolita, mai transpir, in fine rezultatul crizei de bila se concretizeaza in vizite incredibil de dese si de lichide la buda, ura, am scapat, numai sa scap si de asta. Ceai de menta, pesmeti si banane, desi am facut si supa de pui iar din puiul fiert friptura... numai ca nu puteam manca. Dar am putut marti, din fericire... cand am ajuns la munca eram zbrehuie de cap, transpirata si obosita deja, noroc ca n-aveam mare lucru de facut. Am hotarat sa rezolv in fine cu dentistul, ca prea ma durea dintele ala cand muscam, asa ca de ieri incoace dimineata ma distrez scotandu-mi nervi, pilind dinti, masele si tot asa. Oricum, inca am starea aia de zapaceala-ameteala care vad ca e specifica acestei minunate saptamani... Si-acum ma gandesc, ce weekend minunat am avut... Partea buna a fost ca zilele astea de bolit am fost rasfatata... duminica si luni saracul alex se tot chinuia sa imi dea ba aia, ba ailalta, sa faca, sa dreaga numai sa-mi fie bine.... marti, maica-mea...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...