BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

miercuri, 17 noiembrie 2010

Noiembrie; lejer, de vara


Dacă nu mă înșel, toamna a debutat anul ăsta în forță: pe 31 august - 1 septembrie s-a răcit brusc vremea, parcă a și plouat, era o atmosferă de noiembrie. În rest nu mai țin minte exact cum a fost luna septembrie, probabil amestecată. Dar octombrie, cel prognozat să fie călduros, cu zile cu 22 de grade, sigur n-a fost conform așteptărilor. În schimb noiembrie cel de la coada toamnei a debutat cu o vreme de vară. 1 noiembrie a fost o zi minunată. Dar a fost urmată de două zile oribile, ceața nu s-a ridicat deloc, a fost frig, umezeală și cam deprimant. Bine că imediat după cele două zile oribile au urmat (și încă pare c-ar mai ține-o așa) zile de vară amestecate cu zile tomnatice. În a doua săptămână de noiembrie au început să cadă masiv frunzele din copaci. Și-n trei zile gata, copacii sunt desfrunziți, dacă le-au mai rămas 2-3 frunze întârziate. Aleea dinspre Arcul de Triumf are acum trunchiuri negre, despodobite de galbenul, ruginiul și ocrul coronamentului din primele zile de noiembrie. Dar ce frumos era în zilele în care ningea cu frunze! Dar și mai-nainte, până să cadă frunzele... Cer albastru, frunze în culori schimbătoare de la zi la zi, galbenul frunzișului dădea aleilor un aer vesel chiar și în zilele cețoase și neplăcute. Dar cerul de seară... Culori fantastice, topindu-se pe măsură ce ultimele raze se stingeau... Uneori norișorii împrăștiați de briza imperceptibilă se întindeau în straturi pe cer, ca niște foi pufoase, incendiate întâi în culori pastelate (bleu- roz, roz-portocaliu, portocaliu-movuliu) iar apoi, pe măsură ce cădea înserarea, culorile se accentuau, se aprindeau și contrastau din ce în ce pe fundalul care se întuneca... iar în final toate culorile se duceau la culcare, obosite. Iar pe lac, toate astea se vedeau indoit, oglinda liniștită a apei reflectând spectacolul de lumini și umbre, adăugându-i neliniștea undelor. Pe măsură ce cade înserarea, când lumina e muribundă, pe deasupra lacului trec stoluri de ciori croncănitoare, mânate de migrația lor de seara și de dimineață (n-am înțeles niciodată de ce, mai ales în sezonul rece, oștirile de ciori vin seara în oraș, înnoptează aici, pe copaci sau pe antenele tv, iar dimineața pornesc, pleacă de unde-or fi venit...)

0 comentarii:

Related Posts with Thumbnails