Treceți la conținutul principal

emotie de toamna

Cer de matase, suflet pustiu. Suflet incomplet, o lipsa in inima. Ieri seara pe la 7, dupa o zi stresanta si obositoarea, ca sa-mi limpezesc my troubled mind si sa ma pun in miscare dupa 8 ore de stat lipit de birou, am plecat acasa trecand prin parc, eternul parc. M-a cuprins un sentiment sfasietor de "suflet incomplet". Sentiment de amurg stins, topit, pe duca, dar incredibil de frumos. La ora aceea in parc se plimbau pe malul lacului doar indragostitii... eu am trecut ca o naluca, sa fug, sa uit, sa nu ma gandesc... Eterna cautare si ne-gasire a ceea ce cauti... oare exista? oare e o iluzie? oare totul e un miraj, o gaura in cer? In urma cautarilor in van macar stiu ce caut, iluzia a prins substanta, am eliminat niste posibilitati, stiu macar ce nu vreau, ce nu-mi trebuie, ce nu vreau sa accept... Tandrete, atentie, respect, dragoste, asta caut dar nu le gasesc laolalta... Intr-o zi, cautand nu-siu-ce sfant in calendarul ortodox am dat peste niste scrieri ale nu-stiu carui prelat sau sfant sau mai stiu eu... era o fraza care mi-a placut... nu mai stiu formularea (foarte frumoasa, tin minte), ideea era ca femeia si barbatul sunt o fiinta intreaga doar impreuna... o idee veche, demonetizata ar spune multi, expirata etc. si totusi... cum altfel se explica vesnica noastra cautare, agitatie, neliniste si dorinta de a cauta si descoperi pe cineva... Ei, ieri, in timp ce mergeam ca o naluca pe sub salcii am avut acut sentimentul ala de "sunt incompleta". E nasol... e si nu e. pana la urma, cautarea asta da cumva un sens vietii... inca un sens, pentru ca ii putem gasi mai multe, de importantza diferita, care coexista si ne fac sa suportam ziua de azi de dragul vietzii intregi...
Gaura in cer, gaura in suflet, ireal, imaterial, bate vantul si s-a dus, norii stau altfel, a venit a venit toamna / acopera-mi inima cu ceva / cu umbra unui copac, sau mai bine / sau mai bine cu umbra ta // ma tem ca n-am sa te mai vad uneori / c-au sa-mi creasca aripi ascutite pan-la nori / C-ai sa te ascunzi intr-un ochi strain / si el o sa se-nchida c-o frunza de pelin // si-atunci m-apropii de pietre si tac / iau cuvintele si le-nec in mare / suier luna si o rasar si-o prefac / intr-o dragoste mare ( cat de frumos le spune nichita stanescu si cat de frumos o canta alifantis...) www.trilulilu.ro/cuoreblu50/d8c346e357f6d5


si inca un cantec care ma obsedeaza de saptamani si imi place la nebunie: http://www.youtube.com/watch?v=gFC8sDTXlng

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...