Treceți la conținutul principal

un august racoros?

1 august. ma trezeste alarma telefonului, ma fac ca n-aud, dar insista... deschid ochii. intuneric? ciudat, la ora asta era soare de obicei. aaaa, ploua. si ce mai ploua! pare chiar ciudat dupa atatea zile fierbinti, sufocante. In drum spre munca m-a prins alta rafala de ploaie... am mers prin ploaia... si ce misto e... si-asa sunt nebuna dupa alergatul prin ploaie, daramite dupa atata seceta... iata in sfarsit o zi buna. sa ploua, sa ploua... ce daca mi s-a dezlipit intr-o parte talpa pantofului si iau apa la bord... ce daca!
hm... cine-ar fi crezut ca dupa atatea zile de munca vine si o zi in care frec menta si la serviciu... n-am de munca nici acasa... zau, parca-mi lipseste ceva. ce aberatie. trebuie sa ma tratez. as fi inceput chiar de azi, voiam sa ma vad cu fetele de la master dar a picat meetingul din cauza conditiilor meteo... dar maine o dau pe beri cu fetele de la dansuri. poimaine vreau sa ma vad cu cea mai buna prietena a mea, cu care n-am apucat sa ma vad de multishor, sa iesim la o rola in parc... vreau sa vad oameni, sa vorbim, sa trancanim vrute si nevrute, sa cunosc oameni noi, sa revad oameni dragi, sa fac ceva interesant, ceva incitant, deosebit... vreau sa fac curat in camera mea, care parca-i depozit, n-am mai avut vreme de ordine si curatenie de nu mai stiu cand, asa ca toate s-au adunat teancuri, gramezi, gramajoare... vreau sa ma plimb, sa merg cu rolele, sa dansez, sa beau beri, sa ma vad cu prietenii, sa nu mai fie iarna in inima, sa simt iubire, sa vad un spectacol, un film bun, sa calatoresc prin munti, sa citesc o carte misto, sa mananc o inghetata... si cate si mai cate... Am inceput bine, ascult jazz de buna calitate, trimis de-o prietena draga... Ma dez-workahoolizez.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş