te intreb, pe tine, soare...

back to work... dupa numai doua saptamani de concediu, cand te intorci la munca, ai deja senzatia de straniu... alta lume, alte interese... lumi paralele. obsesia mea cu lumile paralele... in fine, aberez si eu.
de fapt sunt in pana grava de idei, de solutii si de raspunsuri. am prea multe intrebari fara raspuns, prea multe situatii care m-au lasat masca, prea multe lucruri pe care nu le inteleg, de fapt. incerc sa gasesc o logica in ceea ce se intampla, in ceea ce mi se intampla, in ce si de ce am facut sau n-am facut, incerc sa gasesc... ce oare incerc sa gasesc... sa ma gasesc?
parca m-am pierdut in timp si spatiu, in valtoarea evenimentelor, in plasa de paianjen a neprevazutului cotidian... ma uit la mine si ma-ntreb: cine esti tu, straino? parca te cunosc, parca nu, esti o prezenta familiara si straina in acelasi timp... ma mir gandindu-ma la unele lucruri pe care le-am facut, pentru ca nu m-as fi gandit vreodata ca sunt in stare de asa ceva... si eu, care credeam ca ma cunosc atat de bine... iata ca am reusit sa ma surprind pe mine insami! si nici macar nu-mi dau seama daca e de bine sau dimpotriva. Cert e ca am un curaj nebun, nu mi-e frica de nimic si de nimeni, in afara de Dumnezeu, dar cred ca nu e prea bine, pentru ca a ramas de caruta instinctul de conservare... ce caut eu in viatza mea?!