Treceți la conținutul principal

soare, mare, nisip, scoici

Si iata ca mica vacanta a luat sfarsit. a ramas mirosul marii pe haine si in par, amintirea nisipului fin pe piele, placerea nesfarsita de a inota fara limite, pana ti se zbarceste pielea si pana ti se face friiiig.... arsura soarelui pe piele si a nisipului pe talpi... valuri spargandu-se de mal molcom... pescarusii in haite pe plaja la lasarea serii cand pleaca lumea si raman gunoaiele... valuri marunte, valuri mari... un pui de pescarus ce dadea roata pe langa dig nestiind unde sa se aseze... marea la lasarea serii, in aceleasi culori pastelate ireale ca ale cerului... mirosul de mare, de alge, de nisip... scoici ascutite si nisip fin, alaturate...
dincolo de drum, techirghiolul... alta experienta... un miros cum nu credeam ca poate exista... namolul pe piele... o senzatie ciudata cand ti se usuca namolul pe piele... aaa... si o priveliste tulburatoare... marturisesc, am nimerit pe plaja nudistelor... unde imensa majoritate erau femei peste 50 de ani... pot spune ca am privit realitatea cruda in fatza... memento mori. apa ghiolului, mai sarata decat marea... populata de vietati viermiforme...
Etichete:

Comentarii

cinesseur a spus…
quote:
"...unde imensa majoritate erau femei peste 50 de ani... pot spune ca am privit realitatea cruda in fatza..."

sunt eu, nu picasso, ci ala pe care l-ai intrebat pe blogul lui daca il sperie singuratatea sau batranetea. as zice, ca intr-un fel, ti-ai raspuns singura. cu precizarea ca realitatea e muuuuuuult mai cruda :)

kind regards!
21 august 2007 la 20:46
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
3 comentarii
Citiți mai multe

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe