O zi linistita... m-am trezit in sunetul ploii... ce bine e... ma bucur, ca o fiica a ploii ce sunt. Am de lucru, dar nu prea ma taie cheful... mai degraba citesc bloguri pe net.... dar of, hai sa muncesc, totusi. Beau o ciocolata calda si pun Beethoven, iubitul meu Beethoven, simfonia a 5-a la loc de cinste si apoi restul... Aproape perfect. O zi aproape minunata. Departe de lume, la geam perdea de ploaie, dincolo ar putea sa nu mai existe nimic, in barlog racoare, muzica preferata, ciocolata calda, somnolenta, nepasare, parca nimic nu ma leaga de exterior. Sunt un melc retras in cochilie... departe de lumea dezlantuita.
A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
Comentarii