de ce beau bere? oare imi place? hm... ca gust propriu-zis, nu... dar ca ansamblu de senzatii, adica o bere rece intr-o zi calduroasa, la o terasa, la o adunare cu prietenii, e minunata. Sau langa gratarul de la munte, cu mici sau friptane, berea racita in paraul rece ca gheatza... sau... sau.... sau... pentru mine, berea se bea impreuna cu prietenii, si de sete dar si de inveselire... Ce consideratii bahice imi mai trec prin minte! Dar ce sa fac daca ma gandesc la berile de ieri... berea de dinainte de cursul de dans, in grup restrans, cu doua prietene, unde s-au dezbatut probleme existentiale, s-au dat incurajari, imbarbatari si infemeieri... si la berea de dupa dans, cu gasca mare de la dansuri, unde era misto ca eram multi, mai putin important era ce se vorbea cat atmosfera vesela...
Ce buna e o bere cu prietenii dupa o lunga perioada de munca, munca si iar munca, perioada in care n-ai mai avut vreme pentru nimic interesant... Parca am iesit de la puscarie, asa ma simt... dar parca nu reusesc sa ma bucur inca asa cum ar trebui. Freedom! o libertate usor dezolanta, dar totusi libertate... Da, daca ma gandesc bine sunt cu adevarat libera: greutatile de pe inima s-au evaporat prin inghetare, nu ma simt agatzata de nimic din trecut, prezentul e neutru si indiferent, viitorul e un mare mister... sunt ca un vizitator intr-un muzeu, asa ma simt in raport cu lumea inconjuratoare.
Culori... forme... muzica... miscare... adiere... ciudatenii... ploaie... soare... mister.
Comentarii