Treceți la conținutul principal

I'm alive... au, au, au!

Imi simt aproape fiecare muschi... La orice miscare, ceva doare... Nu am nici cea mai mica indoiala ca sunt vie (asta apropo de viata ca vis, visul ca viata), la cat ma dor toti muschiuletzii... Cum spunea cineva din cantonament "la antrenamentele lui justin, daca nu te doare, inseamna ca esti mort". Si cat imi e de ciuda ca n-am putut sa merg in cantonament de la inceputul saptamanii, ca toata lumea, ca sa parcurg toate antrenamentele, sa ascult toate informatiile despre dans... Da, e greu, e foarte greu... sambata, in timpul primului antrenament, credeam ca n-o sa mai pot... si totusi, am mai putut. asta imi place la sport in general, ca poti sa iti depasesti limitele. dintotdeauna mi-a placut sa imi depasesc limitele (de toate felurile), nu stiu exact de ce...
Aerul curat din Breaza... frig seara... gara fantomatica, parca din filmele cu vestul salbatic... dana, salvatoarea, zgribulita si ea de frig si frica, pe peron... vila, fetele, copchilasii si tineretul revolutionar... inghetzata si ceaiul cald... antrenamentele dure... shoppingul... dansul... petrecerea... gratarul... cantecele de drumetie... chitarile si orga... barfele de dupa miezul noptii... cafeaua de dimineata... un mic shopping... multa voie buna... si gata, s-a terminat... drumul zapusitor inapoi spre bucuresti... aer incins, forfota, praf... bucuresti.
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
3 comentarii
Citiți mai multe

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe