abia astept sa plec maine seara in cantonament. ma rog, ce-a mai ramas din el, adica doua zile si o seara... fetele ma asteapta, mi-au pastrat un loc la ele in camera... ma asteapta si cele 3 antrenamente pe zi... si febra musculara a unor muschi de care nici nu stiu ca exista.... caterinca, glumele, jocurile de tabara... berile (negre) si inghetatele... abia astept. astea 2 zile n-o sa am vreme sa ma gandesc la nici unele dintre problemele mele, o sa ma resetez total si o sa simt c-am fost intr-o luuuunga vacanta... dar ia sa nu zic hop pana n-am sarit shantzul... inca n-am plecat... da, mi-am facut bagajul, ca de la munca voi pleca direct la gara... am asa un sentiment ca plec intr-o mare aventura... la naiba, plec numai pan' la breaza... nu in patagonia... whatever. Dansul sportiv sa traiasca! Si poate candva o sa ajung si eu sa concurez.
Brațul Chilia este foarte pitoresc - multe meandre, vegetație multă, copaci, păsări, pășuni pe alocuri, ceva sate, Ucraina pe celălalt mal, puține bărci cu motor. Mergând cu nava clasică am făcut spre 6 ore. Am văzut portul Ismail - ditamai portul, cum ar fi la noi Constanța... Am plecat din Tulcea pe 25 septembrie, miercuri, către cel mai îndepărtat sat la care se poate ajunge pe brațul Chilia, cu Ucraina pe partea stângă și vărsarea în mare în față. Cu navele de stat în sezon ai un vapor (un fel de feribot) zilnic, iar în extrasezon, unul la două zile. Anul ăsta sezonul s-a lungit pâna la 1 octombrie. Ne-am plasat pe puntea de sus, ca să vedem pe unde mergem. Jos erau depozitate și diverse mărfuri și alimente, și colete (în satele astea nu vine curierul cu duba, aici vii la vapor și le preiei). Erau oameni și pe puntea de jos, erau și câteva femei nu foarte tinere, și câțiva bărbați tot așa. Toți aveau aspect de oameni din partea locului. Mai era o femeie mai tânără, cu d...
Comentarii